Soprana Adina Walletin Weisenberg: “Viaţa înseamnă a primi şi a dărui. Şi fericirea se naşte din această mişcare continuă” (VIDEO)

Soprana Adina Walletin Weisenberg este una dintre marile artiste pe care le-a oferit România lumii întregi. Acum locuiește la Berlin, unde își împarte timpul între scena din Berlin și studioul său, unde cântăreții de operă, operetă și lied vin să învețe ce este fericirea. La studioul Adinei Walletin Weisenberg, artiștii sunt pregătiți pshihologic, vocal, etic, estetic, sentimental și cel mai important pentru viață. “Este nevoie de această pregătire pentru că atunci când ajung pe scenă trebuie să simtă și să dăruiască mai departe fericirea”, spune Adina Walletin Weisenberg. Deși, trăiește în Germania Adina Walletin Weisenberg a rămas cu sufletul la Opera din Iași.

101reporteri.ro: Povesteşte-mi cum ai ajuns solistă la operă?

Adina Walletin Weisenberg: De copil căutam o anumită formă a iubirii şi fericirii în muzică. Simţeam că există un orizont de lumină, dincolo de puterea imaginaţiei mele. Mă întrebam în sinea mea de copil, cum poate mama mea să plângă de fericire ascultând la televizor aria frumoasei Butterfly? Şi ce fel de fericire simţea ea şi cât îi făcea de bine muzica de opera? Şi cum părea de reîntinerită, mulţumită şi împlinită ascultând-o. De fiecare dată îmi spunea: “Muzica ASTA e iubire! Simţi? ACESTA e fiorul iubirii!”… Cu câteva luni înainte de Bacalaureatul de la Şcoală de Muzică “Octav Băncilă” din Iaşi, unde am absolvit vioara, mi s-a aprins spontan dorinţa de a pătrunde în lumea mirifică a operei. Şi am avut noroc de o pregătire excepţională în privat, cu artista emerită, Soprana Magda Ianculescu din Bucureşti, pregătire susţinută din tot sufletul de mama mea. La fiecare sfârşit de săptămâna, timp de 11 ani, făceam naveta Iaşi-Bucureşti, pe ploaie sau vânt… Mă duceam să mă încarc cu fericire…. Am ajuns solistă la Opera din Iaşi, încă din timpul Conservatorului, ce l-am absolvit în 1991 tot  la Iaşi, cu Diplomă de Merit… Cum am ajuns solistă? Foarte simplu… Prin audiţie, că şi toţi ceilalţi colegi ai mei…

101reporteri.ro: Ce te-a determinat să pleci din România?

(n.r. râde) Nu am visat niciodată că voi pleca din România. Eram foarte legată de părinţi, de cultură română şi de conjunctura artistică deosebită în care am fost primită şi susţinută. Şi aveam un program foarte încărcat, plin de fericiri de mai multe nuanţe: eram solistă la Opera din Iaşi, asistentă universitară, secţia Actorie/Conservatorul George Enescu din Iaşi, solistă la Filarmonica din Iaşi şi invitată la Televiziunea Română Bucureşti. Dar, se vede că mai aveam de cunoscut şi o altă nuanţă a iubirii, ce a venit pe neaşteptate şi s-a materializat prin căsătoria mea cu un cetăţean german. Şi atunci, a trebuit să îmi iau toate iubirile şi fericirile româneşti cu mine, să le duc şi să le înmulţesc peste hotare, departe, foarte departe….

101reporteri.ro: Cum ai ajuns să studiezi cu profesorul Boris Bakov?

Iniţial am dorit să particip la un Concurs de Canto pentru voci mozartiene, în Salzburg. Însă viaţă mi-a deschis alte porţi, şi una dintre acestea a fost specializarea mea în Mozarteum cu profesorul şi baritonul wagnerian de înalta ţinută artistică, Boris Bakov. Încă o fericire în viaţă mea… Era confirmarea tuturor fericirilor aduse de mine din România.

Adina Wallentin Weisenberg101reporteri.ro: Ce înseamnă să fii solist de operă și cum decurge o zi normală din viaţă ta?

A fi solist la Operă înseamnă a purta o iubire şi o responsabilitate uriaşă faţă de sine în primul rând, apoi de tot ceea ce ne înconjoară şi mai ales de ceea ce purtăm în suflet şi transmitem publicului. Avem şansă de a deschide orizonturi, celor ce le caută. Avem şansa de a dărui lumină şi de a aminti fiecăruia ce ne ascultă, că ne-am născut din lumina, că o purtăm şi că plecăm în ea mai departe.

Cum decurge o zi din viaţă mea? (n.r. râde) sunt foarte activă, lucrez la fericirea mea şi la a celorlalţi…. Studiez, cânt, predau, organizez concerte în Berlin cu studenţii mei, fac cumpărături, gătesc, am întotdeauna o ureche deschisă pentru cei ce suferă, găsesc idei noi de fericire…iubesc… viaţa…

101reporteri.ro: Cum ai ajuns în Germania şi ce te-a determinat să continui cu opera?

În Germania am ajuns să mă stabilesc într-adevăr, după ce primii trei ani am cântat în Franţa, Spania şi Austria. Şi cum să nu continui cu opera? Iubirea, fericirea şi lumina nu au întrerupere…

101reporteri.ro: Cât de greu ţi-a fost că român să ajungi pe scenă din Berlin?

Legea oricărei ţări e simplă: trebuie să ştii limba ţării unde doreşti să fii angajat. Nu este o lege  naţionalistă, ci e normalitatea de zi cu zi, pentru a înlesni o comunicare corectă. A trebuit să învăţ în trei luni limba germană, că să pot comunica cu oficialităţile germane şi mai târziu cu agenturile şi teatrele. Apoi am învăţat modul de gândire german, care este foarte diferit de al nostru. După o audiţie la o agentură în Berlin, am avut norocul să fiu angajată pe loc ca solistă în Requiem-ul de Verdi, în Berliner Philharmonie. Şi după aceea nenumărate concerte pe scenă superbă a Konzerthaus Berlin, unde la unele din ele, am avut fericirea de a cânta cu colegul şi prietenul de şcoală şi Conservator, renumitul  tenor Daniel Magdal.

101reporteri.ro: Pe ce scenă te-ai simţit cel mai bine şi ce te-a impresionat? Ce rol îţi place să interpretezi?

Că să fiu sinceră unde mă duc, îmi iau şi fericirile cu mine. Primii paşi plini de fericire au fost la Opera Naţională Iaşi. Ce şanse extraordinare, să adulmeci scândurile vechi ale scenei, să mângâi decorurile pline încă de rezonanţele vocilor extraordinare ale artiştilor noştri români, cât şi a invitaţilor din străinătate, să asculţi liniştea sfânta a culiselor de după spectacol, să porţi costumele şi bijuteriile  create special pentru personalităţi de valoare universală: Adriana Severin, Mariana Cioromila, Viorica Cortez, Mioara Cortez, Nelly Miricioiu, Gina Tăbăcaru, Mura Verdeş, Camelia Sotrin-Pascu, etc… Să asculţi poveştile pline de admiraţie ale doamnelor şi domnilor din corul Operei, despre artiştii CEI MARI. Să visezi ziua, când vei reuşi să porţi o luminiţa din tot ce ai luat de acolo, din lumina mare. Şi în Germania, m-am simţit foarte bine în Teatrul din Magdeburg, unde am cântat multe spectacole de AIDA cu Daniel Magdal. Rolul Aidei îl iubesc cel mai mult. Este o muzică absolut divină şi am avut fericirea supremă, de a interpreta duetul morţii din actul 4, cu sensul dorit şi simţit de mine. Aida şi Radames nu mor pur şi simplu. Se ridică pe aripile de aur ale îngerului morţii şi sunt duşi spre LUMINA CEA MARE. După un spectacol foarte reuşit, au venit la cabina mea câteva doamne din public şi mi-au spus FERICITE: „Vă mulţumim pentru tot. De acum, ştim de la Dumnezeul dumneavoastră românesc, că nu trebuie să ne mai fie frică de moarte. Totul e LUMINA…”  Şi uite-aşa, îmi adun fericirile…

101reporteri.ro: În paralel cu opera ţi-ai deschis şi propria afacere, un studio unde se învaţă fericirea… Cât de rentabilă este această afacere şi cine calcă pragul studioului?

Viaţa înseamnă a primi şi a dărui. Şi fericirea se naşte din această mişcare continuă. Am primit mult de la oameni de valoare şi dăruiesc mai departe valoare oamenilor. Viaţă se merită a fi trăită. Cine vine în Studioul meu de Opera? Însetaţii şi cei care au auzit că fericirea se poate învăţa. Vârsta nu contează, ci doar puterea dorinţei. Ce se cântă? Opera, Oratorii, Messe, Lied… Cum se cântă? CU DĂRUIRE! Aceste cuvinte româneşti le ştiu toţi studenţii mei….

101reporteri.ro: Cum îi faci fericiţi pe cântăreţii care învaţă cu şi de la ţine?

(n.r. râde)… le sunt model viu de fericire. Nu le povestesc despre fericire, ci o trăiesc în faţă lor, cu ei, prin ei. A gândi pozitiv şi flexibil, este un mod sănătos de existenţă. A cerceta, a vibra recunoscând frumuseţea interioară personală, iată ce ne face fericiţi. Cunoaşte-te pe ţine însuţi. Cunoaşte-te şi recunoaşte-te în ţine şi în ceilalţi, adulmecă şi emană fericirea. Cânta TOT ce e LUMINA  în suflet…. cânta şi laudă CREAŢIA….

101reporteri.ro: Ce înseamnă fericirea unui solist?

Fericirea unui solist înseamnă îndeplinirea a tot ceea ce şi-a propus, în a dărui din fericirea lui publicului seară de seară. Cum spunem noi românii… Dar din dar se face rai….

101reporteri.ro: Ce planuri de viitor ai?

Să continui şi să duc la îndeplinire ceea ce mi-am propus…

101reporteri.ro: Care este diferenţa dintre Opera de la Berlin şi cea de la Bucureşti?

Cred că ierarhia este altfel…. şi repertoriul bineînţeles…..

101reporteri.ro: Ce sfaturi le-ai da tinerilor care îşi doresc o carieră în Opera?

Să studieze mult, să cerceteze trecutul de aur al artiştilor români şi al celor din străinătate, să înveţe limbi străine, să citească mult, să înveţe omenia şi să se iubească pe ei înşişi şi pe ceilalţi…. Să trăiască pentru a găsi o anumită formă a iubirii şi fericirii în muzică… Să primească şi să dăruiască… Să se înalte în LUMINA….

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept