Libertatea de exprimare în legislația românească – O colecție de prevederi legale românești și studii de caz

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) oferă ediția revizuită și adăugită a colecției de prevederi legale românești și studii de caz privind libertatea de exprimare în România – “Cazuistica libertății de exprimare în jurisprudența românească”. Colecția conține articole de lege, studii de caz și documente cu valoare normativă și poate fi descărcată de pe site-ul www.cji.ro

În perioada octombrie 2014 – aprilie 2015, echipa Centrului pentru Jurnalism Independent a realizat peste o sută de interviuri cu manageri, editori, jurnaliști din presa locală și centrală pentru a face o radiografie a problemelor mass-media, așa cum se văd ele „de la firul ierbii”.

Concluziile întâlnirilor indică, printre altele, adâncirea crizei economice, accentuarea controlului politic, depopularea și deprofesionalizarea redacțiilor. Sarcinile jurnaliștilor au crescut. Trebuie să producă și materiale pentru edițiile online, să facă fotografii, să filmeze, să editeze, să pună materialele pe site și, de asemenea, să le asigure promovarea. Mai mult, nu mai există interes pentru pregătirea profesională a jurnaliștilor, deși aceștia simt măcar nevoia unei informări privind legislația care le influențează activitatea.

Au apărut prevederi legale noi iar Codurile Civil și Penal adoptate în 2009 au început să fie aplicate și s producă efecte la nivelul cazuisticii. Toate acestea au reprezentat un motiv de a revizui și completa lucrarea inițială, transformândo într-un instrument de lucru actual pentru toți cei aflați în căutarea justului echilibru dintre libertatea de expresie și protecția corespunzătoare a celorlalte drepturi fundamentale ale persoanelor.

Prima ediție a fost realizată în 2013, după ce, prin raportul MCV din ianuarie 2013, Uniunea Europeană exprima, pentru prima oară în istoria recentă a României, îndoieli la adresa mass-media. De asemenea, făcea apel la „revizuirea” legislației în sensul întăririi protecțiilor, în detrimentul consolidării libertății de expresie.

 

O primă concluzie care s-a desprins din cercetarea noastră este că România dispune de un cadru legislativ cuprinzător și detailat, care oferă suficiente protecții pentru demnitatea umană și viața privată, precum și căi de remediere la îndemâna celor care se simt lezați. Acestea se aplică atât în dreptul civil, cât și în cel penal. Majoritatea cauzelor studiate gravitează în jurul chestiunii demnității umane, a dreptului la imagine și reputație – echivalentul infracțiunilor de insultă și calomnie din vechiul Cod Penal, care odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Penal au dispărut din lexiconul juridic.

O analiză a spețelor demonstrează că există destul de puține procese intentate jurnaliștilor din marile companii de media, ca și cum justițiabilii s-ar feri să intre într-o confruntare juridică cu aceștia, temânduse că bătălia este pierdută dinainte. Astfel, mai mulți dintre interlocutori și-au exprimat convingerea că o bătălie cu mass-media nu poate fi câștigată, chiar dacă ar câștiga un eventual proces în instanță.

O atare timorare conduce la un al doilea paradox: cu cât mai agresiv este un canal mediatic, cu atât mai puțină presiune de conformare la normele legale și profesionale se pune asupra lui. În schimb, prevederile legale care pot fi utilizate la adresa jurnaliștilor sunt utilizate uneori abuziv pentru a limita expunerea legitimă, în interes public, a unor fapte sau conduite ilegale, imorale sau criticabile. În esență, deși legea este văzută ca un mijloc puternic de punere în echilibru a unor drepturi care intră în conflict (libertatea de informare, libertatea de exprimare, pe de o parte, dreptul la intimitate și demnitate, pe de alta), ea este utilizată mai degrabă ca un mijloc de intimidare sau de inducere a auto-cenzurii.

În plus, presiunile asupra jurnaliștilor nu se mai exercită direct, la nivelul conținutului editorial. Formele de presiune s-au diversificat și au devenit mai subtile, ele exercitându-se și prin aspecte ale dreptului muncii sau ale gestionării proprietății intelectuale (contracte constrângătoare pentru jurnaliști, forme de angajare cu protecții sociale slabe etc). La rândul lor, acestea vulnerabilizează jurnalistul și îl conduc spre auto-cenzură.

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept