Despre profesionalismul in arta

„Domnisoara profesoara, cum sa fac, sa nu am emotii la examen si sa cant foarte bine piesele?“

Eram la prima ora de vioara din clasa intai, la renumita Scoala de Arte Octav Bancila din Iasi, sectia de vioara si tocmai imi spusese profesoara cum va decurge anul scolar: ma astepta cate un examen eliminatoriu la fiecare sfarsit de trimestru, cu precizarea, cine nu reuseste la examen, va fi mutat la o alta scoala, FARA muzica….

Tragedia incepea inca INAINTE de a incepe sa invat sa cant la vioara….

In prima clipa m-am speriat, dar spontan m-am hotarat sa fac tot posibilul si sa inving… Aveam experienta copilariei grozave de la bunici, unde invatasem sa citesc de la 5 ani, sa-mi apar gainile luptand cu sabia lui Stefan cel Mare impotriva dusmanilor imaginari si sa trag perfect cu arcul….fusesem autodidacta….

M-am uitat la buclele blonde si ochii senini albastri ale tinerei si superbei mele profesoare de vioara, Domnisoara Lica, si am simtit ca ma va ajuta sa imi ating telul. Zambetul acela deschis si imbietor al tinerei profesoare, mi-a dat siguranta ca voi reusi…. STIAM in sufletelul meu, ca ea imi va deschide toate drumurile dorite de mine….

„Vreau sa fac totul ca un artist mare!“ – i-am zis serioasa, stiind ca ma va intelege….

Si m-a inteles…. M-a tratat ca pe o colaboratoare, de la egal la egal, invatandu-ma ce este raspunderea, dar si frumusetea creatiei unui artist. Pentru ea nu am fost niciodata eleva…Eram un artist care munceste asiduu, inspre a atinge „culmile cele inalte“ ale artei…

„Stii de ce trebuie sa fim artisti foarte buni?“ ma intreba ea foarte incantata de atentia si dorinta mea arzatoare de a afla TOT…

„Cand suntem pe scena, avem ocazia sa le amintim oamenilor ce ne asculta, ce suflete frumoase au si cata iubire poarta in adancul sufletelor lor… Stii? Oamenii uita aceste lucruri foarte des…. Si cu cat canti mai bine, cu atat isi amintesc mai mult de ei insisi si de idealurile lor de viata… Cu cat canti mai frumos, cu atata le amintesti de fericire si iubire, de liniste si pace…. Si pleaca de la concert cu inima impacata si plina de hotarari noi de viata… De aceea purtam o mare responsabilitate de calitatea pe care o oferim si de innobilarea frumusetei creatiei lasata de compozitor noua, celor care, cu respect si iubire in inima, ne-am angajat la altarul artei…Si atunci, nu avem emotii negative, ci placerea de a darui “…

Am tras aer adanc in piept si mi-am dat seama ca in sfarsit voi deveni si eu EROINA pe altarul artei….

In al noualea cer de fericire si de mandrie, am alergat acasa cu vioara cea noua si i-am strigat mamei:

„Mamaaa!!! Stii una? Pot salva omenirea de la uitare!“

„I-auzi!“ s-a minunat mama…..“Si cum ai sa faci asta?“

„Am sa cant foarte bine si foarte frumos, am sa fiu EROINA pe altarul artei si datorita MIE, oamenii isi vor aduce aminte de fericire, iubire, liniste si pace!“

„Vai de mine, copchila, ai grija sa nu te lovesti!“ a ras mama cu pofta….

„Si cum ai sa poti sa canti atat de bine?“ m-a iscodit mama mai departe  invartind la umplutura pentru tortul de ciocolata….

„Aaaaa…. Nu-ti fa griji, ca mi-a zis Domnisoara ca imi va spune ABSOLUT toate secretele artei!“ si am fugit fericita in camera mea, unde am si inceput sa scartai cu arcusul incoace si incolo, prima mea piesa de vioara…. Cu note lungi…..

Si numaram timpii cu voce tare, si BINENTELES…  cu geamul deschis!!!

Sa auda lumea si sa isi astepte mantuirea!

Fiecare piesa noua era un nou imbold pentru mine si o treapta spre adevar…

SIMTEAM ca slujesc la altarul artei….

Eram plina de impliniri si mi se parea totul foarte simplu si usor….

La fiecare ora o intrebam pe Domnisoara, daca e multumita de cum am exersat…. Si radea incantata si imi spunea de fiecare data „De nota 10…“

Si totul a fost formidabil, pana dupa primul examen eliminatoriu, cand am vazut ca mai multi copii, printre care si eu, au luat nota 10 la vioara, si cativa nota 9…. Cei cu nota 9 au trebuit sa isi transfere actele la alta scoala FARA muzica….

Si atunci am simtit PRIMA DURERE in spiritul meu de colegialitate….

Si in loc sa ma bucur de nota mea, m-am intristat si m-am aciuat intr-un colt, ca un greiere necajit… Si asa m-a gasit Domnisoara….

„Dar ce s-a intamplat?“ m-a intrebat Domnisoara surprinsa. Si i-am spus oful meu…. Ca de la om…la om…

M-a privit linistita si m-a intrebat: “Nu mi-ai povestit mai demult ca ai dorit sa intri pe la 5 ani intr-un cerc de balet si nu ai fost acceptata din cauza conformatiei?“

„Da“ i-am raspuns eu inca nehotarata daca sa mai sufar ca nu sunt balerina….

„Desi, daca as fi muncit mult, cine stie? Poate as fi reusit!“ am protestat usor.

„Cine stie? Profesorii aceia nu ti-au vrut raul, ci au vrut sa nu suferi prin munca ce te-ar fi depasit…. Corpul tau nu are elasticitatea necesara… Dar uite: Nu este excelent ca acum te ocupi de vioara? Nu esti mai fericita asa? La fel, copiii ce au fost indrumati catre alte scoli, isi vor gasi fericirea lor in alte domenii…“

M-am gandit o clipa si mi-am dat seama ca sunt foarte fericita cu vioara mea, de care aflasem ca e REGINA instrumentelor….

Adicatelea de la Regina la Regina…

Si am inteles ca un moment, care pare a fi dezastruos, isi are insemnatatea lui si TOTUL E BINE ASA CUM E…

Dupa un an de studiu intens si plin de reusite, se stia deja ca nu am emotii pe scena si ca sunt tot timpul foarte bine pregatita….

Si a venit primul Craciun…

Si ca o EROINA adevarata pe altarul artei, i-am spus mamei ca doresc sa ma duc cu vioara la colindat, doar la vecina noastra, doamna doctor Burdea, care o asistase pe mama la nasterea mea….

„Te mai duci si la alti vecini?“ a intrebat mama putin jenata….ca nu mai fusesem niciodata cu alti copii cu colindul si i se parea ciudat, ca acum deodata am asemenea dorinte…

„Aaaaaa, nuuu…. Numai la doamna doctor, ca ei ii place muzica clasica si ma duc sa ii cant o piesa de Mozart si un Menuett de Bocherini…“

„Vai de mine!“ zise mama ingrijorata, „Stai sa o sun, sa vad daca nu o deranjezi!“

Si doamna doctor s-a bucurat si a zis sa vin degraba….Si m-am dus zburand…

I-am spus ei si domnului doctor, sotul doamnei, ca am venit sa le DARUIESC un concert de Craciun cu doua piese clasice, una de Mozart si una de Bocherini, CA SA ISI ADUCA AMINTE DE EI, DE FERICIRE, IUBIRE, LINISTE SI PACE!

Inca in ziua de astazi mai rade doamna doctor Burdea de aventura si de prezentarea concertului meu de Craciun….

Am cantat mandra si viteaza, „innobiland“ frumusetea pieselor….

Eram in sfarsit oficiala… EROINA pe altarul artei….

Aplauzele furtunoase ale doamnei doctor si ale sotului ei, le aud si astazi….

Si pentru ca o EROINA e buna la suflet, i-am anuntat ca le mai daruiesc o piesa, o compozitie de a mea, proaspat improvizata!

Aplauzele nu mai incetau… Si eu le priveam rasul din ochii lor si iubirea, si fericirea si linistea si pacea….

Si LINISTITA de implinirea menirii mele, le-am urat Craciun Fericit!

Am primit prima mea plata in bani si dulciuri…. Ehehei… 25 de lei numai pentru mine….

Cum am ajuns acasa, i-am dat banii mamei si i-am spus sa ii puna bine deoparte, ca sa ii am mai tarziu…..la ce mi-o trebui…..

Si a sunat telefonul si a urmat o convorbire lunga cu rasete in cascada….

Doamna doctor dadea raportul mamei, cum am sustinut concertul….si mai ales ca I-AM AJUTAT SA NU UITE DE EI….

Actele mele de salvare a omenirii urmau cu precizie astronomica….

In clasa a patra, am primit onoarea de a canta ca solista Balada de Ciprian Porumbescu la adunarea generala a pionierilor din toata tara…

Si nu mai spun, cat de importanta m-am simtit, cand copiii imi faceau loc sa ajung pe scena, spunand: „Faceti loc la solista!“

Am urcat pe podium si le-am tinut o cuvantare scurta si sobra, anuntandu-i ca voi canta despre FERICIRE, IUBIRE, LINISTE SI PACE, asa cum a simtit si a compus Ciprian Porumbescu in Balada sa celebra…

Succesul a fost rasunator si am inceput sa inteleg DE CE e foarte important sa oferim calitate si un stadiu profesional cat mai elevat.

Copiii m-au felicitat de nenumarate ori si a doua zi stia toata scoala ca fusesem grozava….Eram surprinsa de comentariile lor pline de admiratie, cat si de pofta de studiu contagioasa cu care se incarcasera colegii mei…. Erau magnetizati de succes si de bucuria aceea efervescenta de creatie…

ISI DOREAU SI EI ACELASI LUCRU! Ce poate sa fie mai bun pe lume?

La scurt timp dupa aceea, am aflat ca mama e plecata in oras, sa isi dea un examen de perfectionare. Si tot studiind la vioara, cu ochii pe geam, sa vad cand vine, iaca-ta, i-am vazut deodata chipul zambitor pe strada si i-am strigat pe fereastra, netinand cont de trecatori: „Ai luat examenul? Ca sa stiu daca iti cant Balada lui Ciprian Porumbescu, sau nu!“

Si mama razand mi-a strigat inapoi ca da…a reusit!

Ehehei….Si atunci m-am cocotat pe pervazul ferestrei si i-am cantat Balada pana a plans…de fericire….de iubire….de liniste…si pace….

Si trecatorii zambeau incantati de concertul meu prompt…

Incepand din clasa a noua, am simtit cum cerintele invatamantului erau si mai severe… Partiturile erau din ce in ce mai complicate, cereau finete si agilitate, personalitate si individualitate…

Incepusem sa aud diferente de finete in interpretarea colegilor mei, ceea ce ma incanta, dar ma si tulbura in acelasi timp…“Astia muncesc mai mult decat mine, cu siguranta!“ imi spuneam, hotarata sa imi cresc fortele… Am intrebat-o pe Domnisoara, cine are cea mai buna, cea mai fina trasatura de arcus dintre toti colegii mei si mi-a spus razand ca Dan e acela… Si am intrebat-o cum sa fac si eu sa pot stapani aceste fineturi… Si spre surprinderea mea, mi-a zis sa il intreb direct pe el si sa fac asa cum imi zice el…

Am lasat orgoliul de EROINA la o parte si m-am dus la Dan si l-am intrebat, necrezand defapt ca imi va spune.

Dar Dan avea o inima de aur, mi-a spus sa vin a doua zi de dimineata la ora 6.00 la studiu in scoala si o sa-mi arate…. Si asa a fost…

Cateva saptamani, in fiecare dimineata, odata cu muncitorii ce mergeau la fabrici, mergeam si eu la studiu….

Si foarte amanuntit, cu rabdare enorma si cu fraze potrivite, Dan mi-a dezvaluit secretul succesului lui… Noi il iubeam cu totii, avusese un accident si nu vedea decat cu un ochi…. Dar noi il iubeam, pentru ca era foarte educat si manierat, si foarte bun la invatatura si mai ales modest…. ERA UN SUFLET MARE intr-un copchil….inca….

Si l-am intrebat, cum de l-a lasat inima sa imi arate secretul succesului sau, si mi-a raspuns degajat si zambitor: “Stii? Lumea are nevoie de cati mai multi specialisti! Doar asa putem sa ne implinim menirea!“

Si am inteles pe loc, ca doar o EROINA pe pamant nu poate schimba mult.

E NEVOIE DE NOI TOTI SA FIM EROI… NUMAI IMPREUNA REUSIM SI NICIDECUM IN CONCURENTA UNII CU ALTII…

Si atunci am initiat un joc splendid in clasa, FIECARE ARATA CELUILALT CE POATE MAI BINE LA INSTRUMENTUL INVATAT, CA SI CELALALT SA INVETE….

Si astfel am avut placerea de a invata FARA CONCURENTA toti anii de liceu.

Si aveam incredere unii in altii, pentru ca STIAM EXACT CE SPECIALISTI BUNI ERAM…Ne facea placere sa filozofam despre muzica, literatura, artisti si compozitori din toata lumea…. Frecventam cu totii de cateva ori pe saptamana Opera, Teatrul si Filarmonica, ne actualizam pe cat puteam cu ultimele stiri din lumea muzicala din tara cat si de peste hotare…

Toti voiam sa fim mai buni, mai fericiti in drumul ales de noi, in menirea noastra… Luam parte cu bucurie la toate concertele si recitalurile colegilor nostri, ne duceam sa ne primim portia de fericire, iubire, liniste si pace…..

Si cu cat luam mai mult, cu atat puteam si noi la randul nostru, sa oferim publicului mai mult…

Am fost o generatie intr-adevar fericita….

Ce este profesionalismul in arta?

Intensitatea visului de creatie, viteza pasiunii arzatoare a temperamentului de artist, daruirea totala in scopul elevarii tuturor cautatorilor de spirit inalt, oxigenul si libertatea de care avem nevoie toti, forta ce ne asigura tuturor extazul lecuitor al vietii, credinta in adevar, speranta si iubire…

SI DINTRE TOATE, IUBIREA E CEA MAI DE PRET….

 

 

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept