„Dacă zici ceva, te omor, ȋți trag aparatele și te omor. Și ea a stat așa, nu o spus. Era monstru cȃnd o venit acasă de la spital”

A trăit cinci ani de zile mai mult cu frică. Mi-a omorȃt-o, a omorȃt fata,…foc i-o dat, i-o dat cu lemnul ȋn cap. A stat o lună jumate ȋn spital la București, la Spitaul de Arși. S-a dus după ea. Era sub aparate. A rămas cu cicatrice, mȃna nu o putea mișca, trebuia operație ca să ȋi de-a drumul, și el i-a zis:„Dacă zici ceva, te omor, ȋți trag aparatele și te omor. Si ea a stat așa, nu o spus. Era monstru cȃnd o venit acasă de la spital, monstru era. Nici nu o cunoșteai, era ȋntr-un hal fără de hal. I-a dat bătăi destule…așa avea capu de nu o cunoșteam. Nu vedea nimic ȋnaintea ochilor. A dus-o la Iași, acolo i-au gasit doi viermi. S-a dus și acolo după ea ca nu cumva să ȋl deie de gol. O venit la mine, iar bătută. Avea piciorul umflat…se infectase. Am trimis-o la Bacău cu salvarea la spital, apoi a venit la mine acasă. Ne-a amenințat că ne dă foc, că ne pune trotil, că o omoară și pe ea și pe copilul ei.”Vă omor și vă dau foc la toti”. S-a ales ce s-a ales și a omorȃt-o’’.

Valea Seacă, Bacău, ianuarie 2016, o femeie este ucisă de concubinul ei. În ultimii ani femeia a fost supusă unor acte de tortură inimaginabile sub ochii complici ai autorităților și ai comunității. Mama victimei, ȋn vȃrstă de 68 de ani povestește cu groază violența continuă suportată de fata ei, care s-a finalizat cu moartea acesteia.

Ce fac autoritățile ȋn astfel de cazuri?

Conform procedurii, femeia, supraviețuitoare a violenței domestice trebuie să facă o plângere care este ȋnaintată către Parchet, iar agresorul să fie cercetat pentru violența săvârșită asupra victimei. În urma anchetei, judecătorul poate elibera un ordin de protecție. Însă, ce ne arată realitatea este faptul că de cele mai multe ori reclamantul primește o amendă pentru deranjarea ordinii publice și a polițistului, care de cele mai multe ori este plătită tot de către victimă din bugetul familiei.

Am apelat eu de două ori, a fost și ea cu mine, a fost și el. A declarat, poliția l-a amendat, atȃt. Nu mi-a dat număr de ȋnregistrare. Știa, toată lumea știa!’’

După moartea femeii, ucigașul a fost reținut și pus sub acuzare. La aproape un an de zile, mama victimei a aflat sentința pronunțată: acesta a primit 15 ani cu executare pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru din familie (fapta din 14 ianuarie 2016), inculpatul avȃnd posibilitatea de a face apel. Dacă e băiat cuminte, după aproximativ 8 ani de ȋnchisoare se poate ȋntoarce acasă și poate să ȋși reia rolul de agresor domestic.

Violența asupra femeilor este în continuare un fenomen puternic impregnat ȋn comportamentul societății românești și normalizat de gȃndirea majorității oamenilor. Această situație nu este una specific romȃnească ci o regăsim ȋn mai multe societăți. În 2017, 368 de parlamentari ruși au votat pentru dezincriminarea violenței domestice pentru a păstra tradiția autorității parentale”. Conform acestui proiect de lege ințiat de Yelena Mizulina, violența domestică va fi o infracțiune administrativă și nu penală.

Sondajul realizat în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (AICI) expune dimensiunea extinsă a fenomenului violenței împotriva femeilor, astfel:

  • 33% dintre femeile din U.E au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale pe parcursul vieții, iar 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de către partenerul actual și/sau anterior
  • 55% dintre români consideră că sexul fără consimțământ este justificat în anumite situații, doar 22% dintre români sunt informați despre existența serviciilor pentru victimele violenței domestice;
  • 33% dintre români sunt de părere că nu ar trebui să fie în afara legii controlul asupra partenerei/partenerului prin interzicerea contactării familiei sau prietenilor, prin privarea accesului la bani sau prin confiscarea telefonului mobil sau a documentelor oficiale.

CADRUL LEGAL

În Romania, legea 217/2003 este legea cadru pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, însă așa cum a fost formulată în anul 2003, legea nu prevedea măsuri de siguranță pentru victime și promova medierea în cazurile de violență în familie, ceea ce era în detrimentul drepturilor victimelor ( Bragă, Andreea. 2011. Violența împotriva femeilor). Din păcate, în prezent există practici informale la nivelul intervenției serviciilor de asistență socială în cazurile de violență domestică în care se urmărește medierea între victimă și agresor.

Ca urmare a acțiunilor de advocacy ale organizațiilor neguvernamentale din Romȃnia, cu expertiză în domeniul prevenirii și combaterii violenței împotriva femeilor, în anul 2012 a fost introdus ordinul de protecție ca măsură de siguranță pentru victimele violenței în familie. În prezent doar instanțele pot emite ordine de protecție, pe baza unei cereri standard completată de victimă și a probelor aduse în fața instanței (certificat medico-legal, plângere penală înregistrată la poliție, doi martori care nu sunt rude cu victima), însă cerințele privind probele nu sunt aceleași pentru toate instanțele. (AICI) 

Ca o mănușă au venit și cele peste 36 de milioane de euro atrase de Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES) prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), pentru a implementa un proiect ce promitea dezvoltarea unor “măsuri integrate cu abordare sistemică și națională de prevenire și combatere a violenței domestice și a traficului de persoane. În perioada 2014-2016, ANES ȋmpreună cu altă instituție parteneră Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” au implementat proiectul ”START- o viață de calitate în siguranță”.

“Celebrăm ȋmpreună normalitatea. O zi plină de momente dedicate celor mici. Activități, dezbateri, concursuri și karaoke pentru toate vȃrstele!”. Cam așa sună invitația cu titlu gratuit de participare la “Serbările normalității” desfășurate ȋn 56 de orașe din țară.

Nu știm ce s-a sarbătorit exact de “zilele normalității”, nu știm cine și pentru ce a fost format. Știm ȋnsă trei lucruri certe: cu acești bani se puteau construi centre pentru victime ale violenței domestice ȋn fiecare județ al țării pentru că sunt judeţe în care nu există nici un adăpost de acest fel.

Cu siguranță, pentru a stopa sau poate pentru a diminua măcar aceste acte barbare din secolele primitive este nevoie de o implicare activă, promptă, fermă și nediscriminatorie din partea autorităților, care au tendința să marginalizeze femeile din mediul rural sau din zone rău famate, femei minoritare etnic sau cu un statut social scăzut. Este nevoie urgentă de introducere a Ordinului de Interdicție, de centre de cazare pentru supraviețuitoarele violenței domestice și avem nevoie urgentă de servicii pentru agresori, dar mai ales este nevoie de armonizarea legislației naționale conform Convenției de la Istanbul semnată de Romȃnia ȋn 2014 și ratificată ȋn 2016.

Nu se termina niciodată vȃnătăile de pe ea…niciodata. Dacă ei nu și-au făcut datoria, eu ce ar trebui să le fac? Trebuie seriozitate. Ai bătut femeia astăzi?…stai ȋnchis 20-30 de zile. Unde aude gălagie la casă….să intre…să intervină…să vadă ce se ȋntȃmplă. “

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept