„Cumințenia Pământului” a lui Brâncuși va rămâne statului român. Prețul este de 11 milioane euro

Ministrul Culturii, Vlad Alexandru, a anunțat că lucrarea „Cumințenia Pământului” a lui Constantin Brâncuși va rămâne statului român, după ce proprietarii au acceptat oferta de 11 milioane euro.

„Proprietarii Cumințeniei Pământului, lucrarea lui Constantin Brâncuși, au acceptat oferta de achiziție propusă de comisia de negociere mandatată de Guvernul României pe care am condus-o, în valoare de 11 milioane de euro. Din această sumă, Guvernul României va plăti 5 milioane de euro, iar pentru restul ei Ministerul Culturii va lansa o subscripție publică națională”, a scris, miercuri seară, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, pe pagina sa de Facebook.

Cuminţenia Pământului înfăţişează un personaj feminin şezând cu picioarele lipite formând un unghi drept şi cu braţele încrucişate. Este vorba probabil de o adolescentă cu şoldurile încă strâmte şi cu sânii abia formaţi. Tratarea plastică amestecă masivitatea (faţă, lipsa gâtului) şi delicateţea (rotunjimea braţelor, ductilitatea sânilor). Faţă este plata, iar părul reprezentat prin şanţuri paralele ca în Sărutul; nu are ureche în partea dreaptă.

Spre deosebire de ansamblul operei tratate în „ronde bosse” desăvârşită, ele par schiţate şi gravate mai curând decât sculptate propriu-zis. Ochii sunt două migdale goale şi denivelate, cu care portretele lui Modigliani ne vor obişnui mai târziu. Fruntea, nasul şi gura par să fi fost parţial distruse de timp şi de intemperii, că la vreun idol găsit în săpături arheologice.

Acest cap mare, aspru şi rotund, parcă supărat, creează cu restul corpului polizat un hiatus care ne face să nu ne simţim în largul nostru. Cum să interpretăm personajul în această poziţie deosebită?

În România se spune că această este poziţia tradiţională a ţărăncilor din Oltenia. Fie, dar ele nu au obiceiul să stea goale în pragul porţii. La Muzeul de Antropologie din Mexico, nudurile precolumbiene se prezintă într-o poziţie identică, dar Brâncuşi nu le cunoştea că, de altfel, nici pe cele din Muzeul Naţional din Tokio şi din alte părţi…

Cel mai mare sculptor al acestui secol nu avea nevoie de garanţie sau de modele locale, nici de referinţe literare pentru a imagina această figura în aşteptare, plină de potenţialităţi reţinute. Este pământul, ponderat, tainic, viaţă şi totodată moarte (este poziţia fătului şi a numeroase mumii). Şi este o faţă care trebuie să fie cuminte încă, dar care nu ascultă decât cu o ureche, scrie S. Fauchereau în cartea Pe urmele lui Brâncuși.

 

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept