Blog

CARTELUL GALBEN. Primăria Capitalei tolerează 2.500 de taximetre neautorizate. Miza: acte pentru activitatea de taximetrie de 15 milioane de euro pe piața neagră

Marile companii de taxi din București se zbat să recupereze un pachet de aproximativ 2.500 de autorizații de taxi, retrase de pe piață de primarul Sorin Oprescu în perioada 2010-2013. De atunci până în prezent, firmele au folosit certificate de grefă în locul autorizațiilor de taxi. Complet ilegal, spune Primăria Capitalei. Dar, deși e ilegal, tot șefii din PMB au emis adrese către ANAF prin care au cerut fiscalizarea aparatelor de taxat pentru firmele care practică ilegal taximetria. O anchetă realizată de jurnaliștii de la România Liberă.

Negocierile pe pachetul de autorizații de taxi se poartă intens între președintele COTAR (Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România), Vasile Ștefănescu, și viceprimarul Aurelian Bădulescu. Valoarea pe piața neagră a acestor autorizații se învârte în jurul sumei de 15.000.000 euro.

O organizație a taximetriștilor, însă, atrage atenția că jumătate din firmele de taxi din București cărora li s-au retras autorizațiile funcționează ilegal, fiind protejate de la cel mai înalt nivel de reprezentanții Primăriei Municipiului București.

13 firme, lăsate fără autorizații de Oprescu

În perioada 2010-2013, primarul Sorin Oprescu a emis mai multe dispoziții de primar general prin care a retras de pe piață aproximativ 2.500 de autorizații de taxi. Printre firmele care au rămas fără autorizații se află Fly Taxi, Rodell Auto Company, Tess Grup, Domino Taxi, Centrala Taxi, Grant Trans, FGS Zolotas, Perfect Taxi, Argirom Internațional, Flamingo Exim, Geni Oil, Fast Taxi și Vector Marketing. Aceste societăți nu îndeplineau, la data retragerii autorizațiilor, condițiile de vizare a acestor documente. Adică, în principal, aveau datorii la bugetul de stat și nu dețineau autovehicule adecvate pentru a presta serviciul public de taximetrie. Firmele cu probleme, însă, au contestat deciziile primarului în instanță. Ulterior, reprezentanții firmelor au solicitat de la instanță certificate de grefă din care reiese că se judecă cu Primăria Capitalei pentru anularea dispozițiilor de primar.

Mai mult, asociații celor 13 firme cu probleme au înființat zeci de companii de taxi pe care au transferat autorizațiile cu probleme, prin cesionare sau divizarea firmelor. De atunci, în baza certificatelor de grefă, firmele continuă să presteze serviciul public de taxi. „Complet ilegal“, a transmis Biroul de Presă al PMB la solicitarea RL.

Funcționare ilegală, dar fiscalizată

Autorizațiile de taxi sunt gestionate de Direcția Trans­porturi din cadrul PMB, iar această direcție este gestionată de directorul Cosmin Flavius Gheorghiu, ajutat de secunzii Florin Legea și Daniel Doman. Superiorul lor în organigrama primăriei este viceprimarul Aurel Bădulescu. De legalitatea documentelor se ocupă juristul-șef Adrian Iordache, pe care primarul Gabriela Firea l-a numit în Consiliul de Administrație la Compania Municipală Energetică, recent înființată.

Pentru ca tabloul să fie complet, șefii direcțiilor Transporturi și Juridic din cadrul Primăriei Capitalei și-au dat concursul pentru a salva afacerile ilegale ale nababilor din taximetrie. Asta deși, oficial, susțin că folosirea certificatului de grefă pe post de autorizație de taxi reprezintă o „practică ilegală, nesusţinută de autoritatea de autorizare“.

Cum au fost salvate afacerile ilegale? Simplu: Direcția Transporturi a solicitat în scris Agenției Naționale de Administrare Fiscală să fiscalizeze casele de marcat ale taxiurilor deținute de firmele cu probleme, pentru ca aceste companii să poată emite bonuri fiscale pe
cursele de taxi. Adică, practic, să poată funcționa.

Ștefănescu (COTAR): „Au fiscalizare. Care-i ilegalitatea?“

Președintele COTAR, Vasile Ștefănescu, susține că la Direcția Transporturi din PMB sunt foarte multe probleme „cu prelungirea autorizațiilor, contractul de gestiune delegată, timpul foarte mare pentru preschimbarea mașinii“. La fel de adevărat e că Ștefănescu poate să nu fie tocmai obiectiv: a controlat firma Rodell Auto, căreia fostul primar Sorin Oprescu i-a retras autorizațiile de taxi.

„Acelor taxiuri cu certificate de grefă nu le lipsește decât cartonul (documentul de autorizare, imprimat pe carton – n.r.). Au fiscalizare, li s-a atribuit autorizația de către Direcția Transporturi. Au primit adresă de fiscalizare de la Primăria Capitalei pentru Fisc, în care spune că li s-a atribuit autorizația. Ei circulă cu casele fiscale fiscalizate. Fac încasări și le înregistrează în contabilitate“, a explicat șeful COTAR de ce nu crede că taximetrele cu autorizații retrase ar circula ilegal. Acesta a completat: „Firmele-mamă și-au cesionat autorizațiile de taxi la firmele-pui. Primăria a anulat autorizațiile pe firma-mamă. După ce s-au cesionat autorizațiile, a zis unul de la Direcția Transporturi să anuleze autorizațiile pe firma-mamă, dar nu le-au anulat și pe firmele-pui. Din toate datele și adresele către Fisc, Primăria a cerut ANAF să fiscalizeze case de marcat. Care-i ilegalitatea?“.

Lăzărescu (APTTI): Taximetrele cu certificate de grefă circulă ilegal

Vicepreședintele Asocia­ției Profesionale a Transportatorilor în regim de Taxi și Închiriere (APTTI), Cristian Lăzărescu, a explicat pentru RL că aproape jumătate din firmele de taxi din Bucu­rești circulă ilegal, pe baza certificatelor de grefă. „Legea taximetriei nu permite ca certificatul de grefă să înlocuiască autorizația de taxi. Autorizația de taxi trebuie să se afle în bordul mașinii, în original. Certificatul de grefă atestă existența unui conflict între transportator și Primăria Capitalei, dar nu îi dă dreptul să înlocuiască autorizația de
taxi. Pentru asta aveau nevoie de ordonanță prezidențială, care să suspende măsura primarului până la finalizarea procesului“, a menționat Lăzărescu.

Doman (PMB): „Ăștia nu au avut niciodată autorizații“

Daniel Doman de la Direcția Transporturi a menționat că cele 13 firme cu probleme au făcut niște „spargeri“ ale societății comerciale prin cesiune de autorizații către „fel de fel de angajați“. Primăria, însă, nu a recunoscut cesiunile. „Noi le-am retras autorizațiile firmelor-

mamă prin dispozițiile de primar. Ei au atacat asta și merg mai departe pe stradă cu certificatul de grefă. Dacă îi oprește poliția, arată certificatul de grefă și spun că se judecă. Ăștia nu au avut niciodată autorizații“, a declarat Doman.

Acesta a adăugat că el nu i-ar lăsa pe stradă: „Autorizațiile pe grefă nu s-au emis. Atunci, diverse firme care aveau datorii au găsit chichița asta să fenteze cumva legea. Au făcut cesionarea autorizațiilor către un angajat. Dar e vorba de autorizații care nu fuseseră vizate, care nu au îndeplinit condițiile de vizare și au fost retrase prin dispoziții de primar, în perioada 2010-2013. Firmele au cesionat, practic, niște autorizații nevizate“.

Daniel Doman a mai menționat că patronii firmelor cărora le-au fost retrase autorizațiile fac presiuni să obțină autorizațiile: „Toți au venit în audiențe. Au venit cu fel de fel de avocați“. Însă neagă orice legătură cu Vasile Ștefănescu, președintele COTAR: „Și dânsul este implicat în cesiunile acelea din 2011. A venit în audiență. Plus că dânsul îi cam reprezintă pe toți“.

Schizofrenie la primărie: și neautorizat, și fiscalizat

„România liberă“ a adresat mai multe întrebări primarului Gabriela Firea, pentru a clarifica dacă firmele de taxi care folosesc certificate de grefă practică taximetria legal sau ba. Firea nu a răspuns. În schimb, Biroul de Presă al Primăriei a transmis un răspuns formulat de șefii Direcției Transporturi, dar neasumat de vreo persoană anume din această direcție. Din aceste răspunsuri, reiese că angajații PMB au jucat la două capete. Adică și cu primăria, și cu firmele de taxi, cărora le-a emis documente pentru fiscalizarea casei de marcat.

CARTELUL GALBEN. Autorizații de taxi traficate ilegal la vârful Primăriei București

Autorizațiile de taxi din București sunt traficate ilegal cu semnătură de la vârful Primăriei Capitalei. În mod ironic, compania de avocatură angajată de Primărie să ofere consiliere juridică a subliniat că nu sunt îndeplinite condițiile legale. Totuși, viceprimarul Aurelian Bădulescu a semnat pentru transferul autorizațiilor, în locul Gabrielei Firea, când aceasta din urmă era într-o delegație externă. O anchetă realizată de jurnaliștii de la România Liberă.

Pe piața neagră, o autorizație de taxi costă între 5.000 și 8.000 de euro. Evident, e vorba de sume nefiscalizate, care nu apar în scripte. Oficial, “închirierea” anuală a unei autorizații de taximetrie de la PMB costă doar 150 de lei, adică sub 35 de euro.

Firea – în delegație, Bădulescu dă autorizație

La scurt timp după preluarea mandatului de primar general, Gabriela Vrânceanu-Firea a plecat într-o scurtă delegație. Se întâmpla în 2016, la jumătatea lunii iulie. În locul ei, la șefia Primăriei Municipiului București, l-a lăsat pe viceprimarul Aurelian Bădulescu, fostul avocat al lui Gigi Becali. De altfel, Becali este nașul de cununie al soților Gabriela Firea și Florentin Pandele, primarul orașului Voluntari. În plus, Aurelian Bădulescu a fost propus și susținut de consilierii generali PSD, controlați de Firea, pentru funcția de viceprimar al Bucureștiului.

Astfel, pe 18 iulie 2016, viceprimarul Aurelian Bădulescu avea oficial atribuții de primar general. În acea zi, a emis nu mai puțin de 30 de dispoziții de primar general, ilegale, prin care a aprobat transferul autorizațiilor de taxi de la firmele D’Artex Service SRL și Perrozzi SRL către alte societăți, rezultate în urma “spargerii” celor două companii în multe altele mai mici (D’Artex în 23 de firme și Perrozzi în șapte).

Biroul de Presă al PMB a transmis, la solicitarea RL, că, în perioadele în care viceprimarul Aurelian Bădulescu a avut delegate atribuțiile primarului general, au fost semnate documente prin care au fost acordate 101 autorizații de transportator și 187 autorizații taxi.

Primăria: “Nu suntem obligați să răspundem la interogatoriu”

Pe piața neagră, cesionarea sau cedarea prin divizare a unei autorizații de taxi costă între 5.000 și 8.000 de euro. În același timp, Primăria Capitalei încasează o redevență anuală de doar 150 lei pentru fiecare autorizație.

Pentru a afla ce documente au stat la baza emiterii celor 30 de dispoziții de primar semnate de Aurelian Bădulescu, am solicitat clarificări de la primarul Gabriela Firea, prin Biroul de Presă al Primăriei Municipiului București. Nu am primit răspunsul la întrebările formulate în baza Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public.

Însă, ni s-a transmis că „cele 13 întrebări nu reprezintă informații de interes public în sensul Legii 544/2001, autoritatea de autorizare având obligația de a răspunde la un astfel de interogatoriu doar în condițiile art. 351 și următoarele din Codul de Procedură Civilă (art. 351 – Încuviințarea interogato­riului – Instanța poate încuviința, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părți, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluționarea procesului)”.

Scandal în Primăria Capitalei

Mai mult, cele 30 de dispoziții de primar general semnate de Bădulescu au generat un scandal monstru în Primăria Municipiului București. O parte dintre funcționarii și angajații Primăriei au refuzat să gireze documentele ulterior. Principalul motiv care a generat conflictul a fost că dispozițiile de primar au fost emise ilegal: nici cele două firme-mamă, D’Artex Service SRL și Perrozzi SRL, dar nici firmele-pui nu au depus toate documentele prevăzute de lege pentru a putea fi emise dispozițiile de primar.

Surse din cadrul Direcției Juridice au precizat că din dosarele depuse de reprezentanții celor două firme lipseau certificatele de atestare fiscală pentru firma D’Artex și societățile rezultate din divizarea acesteia: „Din certificatele de atestare fiscală reiese dacă firmele au datorii la stat. În plus, o parte din firmele nou-înființate nu aveau depuse la dosar documente din care să rezulte că dețin licențe pentru trans­port persoane. În asemenea situații, nu se puteau emite dispozițiile de primar general, dar s-au emis complet ilegal”.

Directorul Doman: „Cele două firme au avut datorii”

Direcția Transporturi, Drumuri și Sistematizarea Circulației din cadrul Primăriei Capitalei se ocupă de gestionarea autorizațiilor de taxi emise la nivelul municipiului București. Directorul executiv adjunct al acestei direcții, Daniel Doman, a confirmat pentru RL informațiile furnizate de sursele RL, însă susține că dispozițiile de primar semnate de viceprimarul Bădulescu sunt legale. În plus, Daniel Doman i-a luat apărarea lui Bădulescu și a menționat că, de fapt, prin dispozițiile de primar s-a luat act de hotărârile judecătorești prin care s-a aprobat dizolvarea. Nimic mai fals: prin cele 30 de dispoziții de primar s-au împărțit autorizațiile de taxi deținute de firmele D’Artex și Perrozzi către firmele-pui.

„Cele două firme au avut datorii (caz în care nu pot cesiona autorizațiile de taximetrie – n.r.). Prin hotărârea de instanță, s-au repartizat firmelor divizate și activele, și pasivele. Adică și datoriile. Fiecare societate a primit și bunurile, mașinile, alea, alea, plus o parte din datorii, proporțional cu câte autorizații s-a dat la fiecare. Noi am luat act de hotărârea de instanță. Văzând aia, am făcut referatul de specialitate care a spus că da, am luat act de hotărârea de instanță, și le-am dat la primar pentru recunoașterea divizării. Iar lor le-am comunicat ce trebuie să aducă să ducem la îndeplinire toată hotărârea. Și la D’Artex, și la Perozzi au fost la fel. Nu au fost toate documentele complete. Dar s-au completat după ce au fost emise dispozițiile de primar”, a declarat Daniel Doman.

Ristea de la D’Artex: “Dumneavoastră mă șantajați”

Societatea D’Artex Service SRL figura pe anul 2015 cu datorii de peste 1,36 milioane lei și o pierdere de 717.544 lei. În acte, societatea era patronată de Vasilica Ristea, însă, neoficial, era controlată de soțul ei, Teodor Ristea.

Pe 27 iunie 2016, la câteva zile după ce Gabriela Firea și-a început mandatul de primar al Capitalei, nu mai puțin de 23 de firme au solicitat să li se atribuie în total 97 de autorizații de taxi deținute de D’Artex, ca urmare a “spargerii” societății. Cererile celor 23 de firme au fost analizate cu prioritate de către Direcția Transporturi, deși existau solicitări asemănătoare ale taximetriștilor din București încă din 2015. După doar trei săptămâni, cele 23 de firme au primit autorizațiile solicitate prin Dispoziții de Primar, semnate de viceprimarul Aurelian Bădulescu.

Conform datelor de la Registrul Comerțului, 11 din cele 23 firme care au preluat autorizațiile de taxi de la D’Artex sunt patronate de Vasilica Ristea și Alexandru Ristea. Întrebat cum s-a făcut “spargerea” firmei de taxi, Teodor Ristea a spus că nu are nici o legătură. „Nu aveți ce să mă întrebați pe mine. Nu are… ce să mă întrebați dumneavoastră… de la «România liberă» sub formă de șantaj. Dumnea­voastră mă șantajați. Nu mă deranjează. Altceva?”, a spus Ristea.

Avertismentele avocaților, ignorate

În decembrie 2015, Primăria Capitalei a semnat un contract de prestări servicii juridice cu casa de avocatură Mocanu&Asociații pentru a asigura sprijin Direcției Juridice, condusă de Adrian Iordache. Pe 1 iunie 2016, firma Perrozzi a depus documentele de “spargere” a societății la PMB, pentru ca, prin deciziile de primar general, să transfere autorizațiile de taxi către noile firme, rezultate în urma “spargerii”.

În urma analizării documentelor, casa de avocatură i-a transmis directorului Florin Legea, șeful Direcției Trans­porturi, un document de șapte pagini în care constată o serie de nereguli legate de “spargerea” firmei Perrozzi. Cu toate acestea, dispozițiile de primar semnate de viceprimarul Aurelian Bădulescu au fost emise.

Continuare pe www.romanialibera.ro

Munca la negru și evaziunea fiscală: Taximetriștii din Capitală, prizonierii unor afaceriști care omoară libera concurență

Munca la negru și evaziunea fiscală pe scară largă în taximetrie sunt posibile în București și pentru că activitatea este puternic cartelizată. Proprietarii celor mai mari firme de taxi se înțeleg pe tarife și, astfel, ucid libera concurență. Consiliul Concurenței a stabilit în 2015 că pe piața taxiurilor din București și Ilfov funcționează un cartel format din marile companii de taxi. Opt firme au fost amendate cu peste 500.000 euro. Investigația a durat aproximativ doi ani. Pe de altă parte, companiile de taxi din București sunt într-un război deschis cu firmele din Ilfov, care lucrează pe piața din Capitală. O investigație realizată de jurnaliștii de la cotidianul România Liberă.

Pe de-o parte, se află reprezentanții firmelor din București, care spun că firmele autorizate din Ilfov sunt obligate să practice taximetria doar pe raza localităților de la care au primit autorizații de taxi.

În schimb, ilfovenii consideră că legislația le permite să presteze serviciul de taxi și în București. Mai ales că Bucureștiul este înconjurat de localități ilfovene.

„Pelicanul“ a dat cu ciocul la Concurență

Investigația Consiliului Concurenței a pornit de la mărturia lui Mihai Victor Ghișa, patronul grupului de firme „Pelicanul“, care a obținut mai multe autorizații de taxi de la primăriile din județul Ilfov. Acesta a acceptat să colaboreze cu Consiliul Concurenței în urma unei inspecții inopinate la sediul firmei. Ghișa le-a declarat inspectorilor de concurență următoarele: „Atât verbal, cât şi telefonic, am primit sugestii din partea concu­renţei ce face parte din Camera taximetriştilor… că nu e bine ceea ce fac, că ar trebui să ridic şi eu tariful sus, că nenorocesc taximetria etc. Datorită faptului că politica mea managerială nu se asemăna în niciun fel cu politica aşa-ziselor carteluri, nu puteam recurge la această majorare de tarif datorită faptului că în viziunea clien­ţilor deserviţi… eram asimilaţi drept cea mai ieftină firmă de taxi…“.

Declarațiile apar în documentele Consiliului Concurenței din dosarul „Taximetria din București“.

Troc: crești tariful, te primim în București

Ghișa le-a dezvăluit inspectorilor de la Concurență că a fost chemat, în 2009, la o întâlnire de către reprezentanții celor mai importante firme de taxi din București. În cadrul acelei întâlniri, trebuia să se facă propuneri pentru modificarea legii taximetriei. Modificările vizau posibilitatea de desfăşurare cu caracter permanent, pe raza municipiului Bucureşti, a activităţii de trans­port de taxi de către cei autorizaţi în Ilfov. „Pelicanul“ era, de altfel, deținător de licențe de taxi de Ilfov. Dar exista și o condiție: aceea ca „Pelicanul“ să crească tariful de la 1,19 lei la 1,39 lei. „Refuzul meu de a majora tariful la presiunile concurenţilor a condus la efectuarea de multiple controale din partea tuturor instituţiilor statului“, le declara Ghișa inspectorilor.

Cina cea de taină a boșilor

La sfârșitul anului 2009, reprezentanții mai multor firme de taxi din București l-au chemat pe Mihai Ghișa la o nouă rundă de discuții. Conform documentelor de la Consiliul Concurenței, întâlnirea a fost organizată de Vasile Ștefănescu, pe atunci președinte al Asociației Camerei Naționale a Taximetriștilor din România, dar și reprezentantul firmelor Rodell Grup, Rodell Travel și Blue Sky Line.

În prezent, acesta este președintele Confederației Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR). Ștefănescu a fost însoțit de Anghel Ilie (reprezentantul firmelor Cristaxi Service și Confort Taxi), de Trușcă Nicolae (Auto Cobălcescu), de Bogdan Dincă (Grand Taxi), de Alexandru Nedelescu (Speed Taxi), de Remus Nedelcu (Tess Taxi), de Marian Alecu de la Eurostil, dar și de reprezentantul firmei Taxi AS.

Amendă de 508.000 euro pentru tarif cartelizat de 1,39 RON

În cadrul întâlnirii, Ghișa a fost anunțat că trebuie să mărească tariful la 1,39 lei/km, în schimbul promisiunii că legea taximetriei, prin modificările ce urmau a fi aduse, îi va permite să-și continue activitatea în Bucureşti.

„De altfel, mi s-a prezentat articolul ce urma a fi introdus în legea taximetriei, prin care, în cazul unui refuz din partea mea de a mări tarifele, aş fi fost eliminat de pe piaţa municipiului Bucureşti.

Sub presiunea acestora, am acceptat modificarea tarifului la 1,39 lei/km“, le-a declarat Ghișa inspectorilor de la Consiliul Concurenței.
În urma acestei declarații și a altor probe, Consiliul Concurenței a decis că firmele Pelicanul Grup Taxi, Pelicanul Grup Internațional, Meridian Taxi, Meridian Taxi Plus, Auto Cobălcescu, Confort Taxi, Cristaxi Service și Grup AS Transcom au făcut o înțelegere care avea ca obiect fixarea tarifului de taxi. Cele opt firme au fost sancționate cu o amendă de 508.000 euro.

Unii au scăpat din 0 „lipsă de probe“

Administratorul firmei Speed Taxi, Camelia Marin, a declarat că firma la care este angajată nu a fost amendată de Consiliul Concurenței: „A fost anchetată pentru înțelegerea pe tarif, dar nu s-au găsit probe“.

Întrebată câți angajați cu două sau patru ore sunt în firmă, Camelia Marin a precizat că nu are angajați cu două ore: „Mai sunt cu patru ore, dar mai au alt job. Sunt oameni care lucrează cu timp parțial“. Legat de încasări, Camelia Marin a spus că șoferii aduc toate încasările la sediu. Însă, din punctul ei de vedere, nu se poate calcula evaziunea în taximetrie. „Vizavi de taximetrie, dacă vrea să facă curățenie, să facă. Noi nu închiriem licențe. Nu știu de ce întotdeauna Speed Taxi este… țintă.“

Greii cartelului galben

O mână de oameni controlează aproape total activitatea de taximetrie din București, cea mai profitabilă, dar și mai plină de ilegalități, dintre toate orașele țării.

Coteriile șefului COTAR

Cel mai influent dintre participanții la „cina cea de taină“, dar și în taximetrie, este considerat Vasile Ștefănescu, actualul președinte al COTAR. Acesta a cochetat cu politica în 2016, an în care a candidat pentru un loc de deputat pe listele Partidului Mișcarea Populară. Mișcarea nu i-a ieșit, dar nici nu se consideră om politic de meserie. Ștefănescu a precizat pentru RL că a candidat pentru a putea reprezenta interesele transportatorilor în Parlament.

„Noi ne duceam în Parlament să scoatem legile care sunt ținute la sertar. Să le spunem: «Gata, fraților, s-a terminat șmecheria! Scoateți legile pe transporturi de la sertar!».“ Despre investigația Consiliului Concurenței, Ștefănescu a spus că l-a nenorocit: „Am intrat în faliment cu o companie pentru că am primit o amendă mare de la Consiliul Concurenței și nu am putut să o plătesc“.

Patru firme de taxi cu același proprietar 

Reprezentantul firmelor Cristaxi Service și Confort Taxi, amendate de Concurență, a fost Anghel Ilie. Pe acesta îl regăsim în prezent pe funcția de prim-vicepreședinte al organizației COTAR. Anghel Ilie este asociat în continuare în cele două firme. Conform documentelor de la Ministerul de Finanțe, Confort Taxi nu mai are nici un angajat. În anii fiscali 2014 și 2015, a declarat doar o pierdere de 1.822 de lei. Restul este pe zero. Însă, la această firmă de dispecerat taxi, Consiliul Concurenței a constatat că sunt arondați nu mai puțin de 182 de transportatori. Afacerile lui Anghel Ilie s-au extins și în domeniul imobiliar, asigurări și afaceri cu gaz.

Cealaltă firmă, Cristaxi Service, îl are ca asociat majoritar pe Anghel Ilie. Restul părților sociale sunt deținute de Ciprian Gheorghe Porumb și Manda Porumb. Conform datelor fiscale pe anul 2014, firma a avut o cifră de afaceri netă de peste 8,6 milioane lei și un profit de 81.106 lei. Pe anul 2015, cifra de afaceri a crescut la peste 11,58 milioane lei și un profit net de doar 8.203 lei. Firma are un parc propriu de 235 de mașini cu tot cu autorizații de taxi, plus alte 621 de mașini arondate dispeceratului de taxi. Ciprian Porumb mai este asociat în alte două firme de taxi: Grant Taxi Speed și Grand Auto Taxi. Iar Anghel Ilie figurează ca asociat în alte nouă firme cu diverse domenii de activitate: dezvoltator imobiliar, asigurări și afaceri cu gaz.

Fiu de șef penal al revoluționarilor 

O altă firmă investigată a fost Real Taxi. Nici această firmă nu a fost amendată, tot din lipsă de probe. Asociatul majoritar este George Ștefan Costin, care deține 55% din părțile sociale. Restul sunt pe numele Roxanei Gabriela Vasile. George Ștefan Costin este fiul lui George Costin, fost secretar de stat la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989. George Costin a fost și președintele Asociației „Decembrie 1989-Metrou“.

În decembrie 2013, magistrații de la Curtea de Apel Pitești l-au condamnat pe fostul șef al revoluționarilor, George Costin, la închisoare, după ce procurorii au demonstrat că acesta pusese pe picioare o afacere prin care fiecare revoluționar era obligat să-i plătească 12.000 lei, plus un comision de 5% din suma totală încasată sau 15% din indemnizația reparatorie. „În baza contractelor de reprezentare s-a constatat că a fost obținută suma totală de 9.453.390 lei, din care 2.470.000 lei s-au virat în conturile personale ale inculpatului Costin George“, se menționează într-un comunicat al DNA.

„Cobălcescu“ a lui Stănculescu din topul bogaților

Firma Cobălcescu este patronată de Eugen Stănculescu.  Conform datelor publice de la Primăria Capitalei, firma deține în prezent 311 mașini cu autorizații de taxi arondate la același dispecerat. În plus, mai are arondați alți 451 de taximetriști.

Afaceristul Eugen Stănculescu a fost inclus în topul celor mai bogați români, cu o avere estimată la aproximativ 23 de milioane euro în 2011. El este asociat și la firma Sten Consulting, so­cietatea care a cumpărat un teren de la Institutul Pasteur printr-o morișcă financiară. Povestea a ajuns și în atenția DNA.

Citiți pe www.romanialibera.ro un interviu cu Mihai Ghișa, patronul companiei de taxi Pelicanul

 

CARTELUL GALBEN: Mafia taximetriei din București produce statului un prejudiciu de peste 500 milioane lei anual

În București, evaziunea și munca la negru din taximetrie aduc statului un prejudiciu anual de peste 500 milioane lei. Mafia galbenă este protejată la cel mai înalt nivel de politicieni, polițiști, angajați din Primăria Capitalei, Fisc și Inspectoratul Teritorial de Muncă, scriu jurnaliștii de la România Liberă.

În fiecare zi, pe străzile Capitalei se învârt aproximativ 15.000 de taximetriști. Peste 10.000 sunt din București, restul din Ilfov. Fiecare șofer de taxi lucrează în medie 12 ore zilnic. După o zi de muncă, este obligat să predea firmei la care lucrează un “plan” de aproximativ 100 lei. Sunt firme care cer doar 90 de lei, dar și 110 lei. Restul încasărilor rămân la șofer.

În plus, șoferul este obligat să alimenteze mașina cu carburant din banii lui, iar bonurile fiscale trebuie să le predea firmei la care lucrează. La rândul ei, firma bagă bonurile fiscale în contabilitate pentru a i se deduce din plata taxelor și impozitelor. În cazul în care mașina se strică și ajunge într-un service, costurile cu piesele auto și reparații sunt suportate tot de șofer. Facturile și bonurile fiscale sunt predate firmei, care le bagă în contabilitate. La sfârșit de lună, șoferul nu încasează niciun ban.

12 ore de muncă, două ore în acte

Roberto este unul dintre șoferii de taxi din București care lucrează în branșă din 1996. Acesta a acceptat să devoaleze, sub protecția anonimatului, care sunt metodele prin care se face evaziunea fiscală, dar și cum se muncește “la negru” în taximetrie. „În taximetrie, șoferul primește bani doar în acte. În realitate, nu primește nimic”, spune  Roberto. Tot el atrage atenția asupra faptului că șoferii semnează la angajare un contract de muncă pentru opt ore pe zi, însă ulterior se fac anexe prin care i se reduce timpul de muncă la numai două sau patru ore pe zi, deși muncește în medie 12 ore. Zilnic.

„Șoferul de taxi nu primește bani în mână la final de lună pentru cele două sau patru ore cât are pe anexa de la contractul de muncă. Sunt firme de taxi care îi cer șoferului să își plătească taxele pentru cele două sau patru ore de muncă. Firmele sunt acoperite în fața Inspectoratului Teritorial de Muncă sau a controalelor. Anexele nu sunt prezentate la control, pentru că este un contract-cadru. Șoferul nu raportează niciodată către ITM. În acel moment, se merge tacit și înainte”, dezvăluie -Roberto.

Inspecția Muncii: “E destul de greu să demonstrăm cât se muncește”

Codul Muncii nu prevede sancțiuni pentru situația în care se constată că, în baza unui contract de tip “part time”, se desfășoară o activitate cu normă întreagă. Această vulnerabilitate legislativă este speculată la maximum de firmele din domeniul taximetriei. Și nu numai. Directorul de la Inspecția Muncii, Larisa Papp, a precizat pentru RL că nu prea există soluții: „Sunt multe contracte de muncă încheiate cu timp parțial. S-au încheiat contracte pe 2, 4, 6 ore, dar, în fapt, ei (taximetriștii – n.r.) lucrează mai mult, chiar și 12 ore.

Pentru noi este destul de greu să demonstrăm acest lucru. Pentru că efectuăm controale în baza documentelor puse la dispoziție de angajator. Taxi-metristul este și el cointeresat și are niște beneficii cu privire la această modalitate de lucru. Pentru încălcarea timpilor de muncă este o amendă cuprinsă între 1.500 și 3.000 lei”.

Taximetrist: “Nu se -plătesc dările către stat”

Taximetristul Roberto spune că aceste probleme au început din anul 2003: „De atunci, este sclavie modernă. S-a ajuns în acea situație în care taximetristul nu are ce să facă și trebuie să accepte sistemul acesta. Durerea noastră, a taximetriștilor vechi, este că nu se plătesc dările către stat. Ce pensie o să avem când o să ajungem la 65 de ani? Dacă ajungem… Pentru că speranța de viață este mult mai mică în România”.

Directorul Larisa Papp a arătat că, pentru un contract de muncă cu opt ore și salariul minim pe economie, se plătesc taxe pentru 1.450 lei, iar la două ore se plătesc taxe pentru 362 lei. „Pe contract de muncă, plata contribuțiilor la stat este în sarcina angajatorului. Angajatorul trebuie să rețină sumele, să declare la Fisc și să plătească. Dacă plătește taximetristul taxele, este total ilegal. Aici trebuie sesizat Fiscul”.

Evaziune de 15 milioane euro doar din taxe pe muncă

Pentru un angajat care este plătit cu un salariu brut minim pe economie, adică 1.450 lei, statul ar trebui să colecteze taxe și impozite în sumă de 718 lei. Adică în jur de 160 euro. Numai de la firmele de taxi din București și Ilfov, care au aproximativ 15.000 de angajați, statul ar trebui să încaseze lunar în jur 2,35 milioane euro. Cum șoferii de taxi sunt angajați cu două sau patru ore, în bugetul statului ajunge o sumă mult mai mică, cuprinsă între 588.000 euro și 1,17 milioane euro. Numai din plata parțială a taxelor și impozitelor pe salariul pentru taximetriștii din București și Ilfov statul pierde cel puțin 1,2 milioane euro lunar. Pe an, prejudiciul adus bugetului de stat se învârte în jurul sumei de 15 milioane euro. Adică peste 66 de milioane de lei.

Oficial, taximetriștii nu lucrează noaptea 

Inspectoratul Teritorial de Muncă București a făcut ultimul control la firmele de taxi în anul 2013. Atunci, au fost verificate 24 de societăți. La majoritatea firmelor s-a constatat că, în acte, șoferii nu prestează muncă suplimentară în timpul repausului săptămânal sau pe timpul nopții. De exemplu, societatea Grup AS 2000 Transcom avea, la data controlului, 31 de angajați.  La fel s-a constatat și la firma Grant Taxi Speed SRL, care avea 42 de salariați.

ITM a constatat că angajatorul nu acorda un spor de 25% pentru munca prestată pe timpul nopții. O altă firmă la care s-au constatat probleme este Taxi Meridian SRL. Firma nu acorda sporurile cuvenite angajaților, dar s-au constatat și inadvertențe în foile colective de prezență și statele de plată.

Noaptea, ca taximetriștii

Firmele Rodell Group Evolution, Rodel Auto Company și Rodell Expres au avut 18 (prima), 31 (a doua) și patru  angajați (a treia firmă) la data controlului. Conform notei de constatare de la ITM, angajații de la Rodell Expres nu lucrau sâmbăta și duminica, nu prestau ore suplimentare sau în timpul nopții. „Angajatorul nu a făcut dovada garantării în plată a salariului minim brut pe țară pentru toți salariații”, menționau inspectorii ITM. La Rodel Auto Company, angajații nu prestau muncă suplimentară sau în cursul nopții, dar nu beneficiau nici de repausul -săptămânal. Iar la Rodell Group Evolution salariații nu prestau muncă suplimentară, în timpul repausului săptămânal sau în timpul nopții.

Cele trei firme i-au aparținut lui Vasile Ștefănescu, președintele Confederației Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România. Însă, spune el, a cesionat firmele cu mult înaintea controlului de la ITM. Chiar dacă nu mai are nici o legătură cu cele trei firme, nu ezită să le apere și să contrazică raportul ITM. „Ei (reprezentanții firmelor menționate – n.r.) au declarat că nu lucrează efectiv noaptea și că nu putem să lucrăm noaptea la capacitatea maximă. Nu avem forță de muncă care să lucreze în două schimburi. Muncim și noaptea, dar nu la capacitate maximă, pentru că nu avem șoferi. Nu are cum să nu lucreze deloc noaptea.”

Stăvilaru: „Dacă nimeni nu lucrează noaptea, cine conduce taxiurile?”

Vicepreședintele Asociației Naționale a Transportatorilor și Taximetriștilor Independenți, Gabriel Stăvilaru, susține că acel control s-a făcut anapoda: „ITM nici nu știa că are atribuții în acest domeniu. Firmele au fost amendate acolo unde au vrut sau nu au vrut cei de la ITM București. Le-am dat bonuri de la taximetriștii care au lucrat noaptea”.

Tot Stăvilaru mai precizează că firmele de taxi sunt obligate prin lege să asigure continuitatea serviciului public de taximetrie nonstop. „Dacă nu lucrează nici-unul noaptea, înseamnă că trebuie să nu mai aibă autorizații de taxi pentru că nu întrunesc condițiile pentru îndeplinirea serviciului pentru care a fost autorizat. Dacă nimeni nu lucrează noaptea, cine conduce taxiurile? Le vedem noaptea în trafic. Dispeceratele cui dau comenzile primite noaptea? În acest caz trebuia sesizată Primăria Municipiului Bucu-rești, să le anuleze auto-rizațiile.”

Tabu: evaziune fiscală de 100.000.000 euro în Capitală

Pe lângă munca la negru, evaziunea fiscală din taximetrie s-a dezvoltat sub ochii aproape închiși ai autorităților. O industrie unde se învârt foarte mulți bani negri, cash. Autoritățile statului nu au vrut să vorbească despre acest fenomen. Au preferat să răspundă formal întrebărilor transmise de RL, deși evaziunea fiscală este una dintre vulnerabilitățile statului, inclusă în Strategia Națională de Apărare a Țării.

Pe 7 aprilie 2014, Confederația Patronatului Român a depus la Comisia de Industrii și Servicii din Camera Deputaților, condusă de deputatul Iulian Iancu, un document în care atrage atenția că evaziunea fiscală a fost calculată de experți la aproximativ 400.000.000 euro pe an. Și asta numai în industria transportatorilor de mărfuri și persoane. Documentele zac și acum prin comisia lui Iancu. Contactat, parlamentarul a refuzat să răspundă la întrebările RL pe acest subiect.

Șoferul trăiește din cash nefiscalizat

Taximetriștii de la firme diferite susțin la unison că lucrează la “plan” (adică se angajează să plătească firmei care deține licențele de taximetrie o sumă zilnică fixă). Mai există o categorie aparte, care închiriază licențele de la firmele de taxi. Pentru fiecare licență se plătește lunar suma de 1.200 lei. Dar cei angajați la plan trebuie să predea zilnic patronilor în jur de 100 de lei. Odată cu banii, șoferul predă și raportul fiscal de închidere zilnică „Z”. Restul banilor încasați rămân la șofer.

De fapt, diferența de bani reprezintă salariul lor. Roberto spune că fiecărui taximetrist îi rămâne zilnic, în medie, cam o sută de lei, bani care îi asigură traiul a doua zi. „Trăim de pe o zi pe alta. 90% dintre șoferii de taxi din București care sunt la «plan» trăiesc de pe o zi pe alta. În taximetrie, un șofer poate ajunge până la 3.000 de lei pe lună. Nu se gândesc la contract de muncă, asigurări de sănătate sau altceva. Toate firmele din București au șoferi la «plan»”, arată mâhnit Roberto.

Justificările fiscale cu “cuarțul” ale firmelor 

Una dintre metodele de a păcăli aparatul fiscal de taxat și, implicit, bugetul statului este metoda “cuarț”. “Cuarțul” este un dispozitiv de la o brichetă electrică, ce transmite impulsuri electrice. Când este aplicat la finalul cursei pe aparatul de taxat, valoarea cursei este ștearsă din memoria fiscală și se înregistrează doar tariful de pornire. „Se mai practică și mersul cu clienții pe care îi știi și nu îți cer bon fiscal”, spune Roberto.

Firmele apelează la diverse tertipuri pentru a eluda plata taxelor. De exemplu, spune Roberto, sunt firme la care șoferilor li se impune să nu aibă încasări mai mari de 4.500 lei pe lună. În acest caz, șoferii sunt obligați să curenteze aparatul fiscal cu cuarțul. „Acolo unde nu există limite, firma îi pune să aducă bonuri de combustibili, facturi de service și piese auto”, completează Roberto.

Evaziune de 450 milioane RON anual

Toate aceste metode de a fenta bugetul statului sunt cunoscute și la nivelul Poliției Române. Dar, într-un răspuns transmis RL, Poliția Română precizează următoarele: „În ceea ce privește evaziunea fiscală în domeniul transportului public de persoane în regim de taxi și în regim de închiriere, vă comunicăm faptul că nu deținem date statistice strict pe acest indicator”.

Cum la nivelul Bucureștiului și județului Ilfov sunt în jur de 15.000 de taximetriști, evaziunea poate ajunge la suma colosală de 100.000.000 euro pe an. Calculul a fost făcut de către un expert din cadrul Primăriei Capitalei, sub anonimat: „Dacă fiecare taximetrist pleacă acasă cu suma de 100 de lei pe zi, ajungem la o evaziune de 1.500.000 lei pe zi. La 22 de zile lucrate pe lună, evaziunea ajunge 33.000.000 lei lunar. Pe an, ajunge la 450 milioane lei, adică 100 milioane euro. Bani negri! Spune-mi, în ce industrie găsești atât de mulți bani cash?”.

Continuare pe România Liberă

Nume de cod: Mihai! Sociologul Mircea Kivu a turnat la Securitate

Sociologul Mircea Vasile Kivu și-a turnat colegii la Securitate. Dezvăluirea a fost făcută de jurnalistul Sabin Orcan pe pagina sa de facebook. La scurt timp, tot pe facebook, sociologul Mircea Kivu a confirmat dezvăluirile jurnalistului. Totodată, sociologul a menționat că după o vizită în Israel a furnizat o notă informativă despre oamenii cu care s-a întâlnit.

Sabin Orcan: „Mircea Vasile Kivu a fost racolat ca informator”

„Informația mi-a fost adusă de o sursă care mi-a dat amănunte precise din dosarul său. Dosar care are peste 40 de file. Și care conține inclusiv un angajament olograf, semnat la data de 11 ianuarie 1985, în prezența lt. col. Vicențiu Pop și a lt. maj. Iustinel Chinan. Astfel, după ce mai întâi a fost urmărit între anii 1983-1985, sub numele de cod „Crasna”, Mircea Vasile Kivu a fost racolat ca informator, sub numele de cod „Mihai”. Racolarea s-a făcut pornind de la apartenența dumnealui la o mișcare spirituală intitulată Krisnamurti. Și a avut ca obiect obținerea de informații din mediul intelectual pe care-l frecventa. Între altele, „Mihai” a furnizat note informative despre mai mulți colegi sociologi care intraseră în colimatorul organelor de represiune. În ciuda acestor dovezi, CNSAS a luat, pe 23 martie 2017, o decizie de „necolaborare cu poliția politică”. Lucru explicabil dacă ținem cont de faptul că legea permite unui fost colaborator să scape de această etichetă dacă nu se poate dovedi că rapoartele sale ar fi dus la încălcarea unor drepturi ale omului”, menționează Sabin Orcan.

Sociologul Mircea Kivu: Colaborarea mea cu Securitatea

La câteva ore distanță, Mircea Kivu s-a spovedit public pe facebook. Acesta spune că a fost recrutat ca informator la mijlocul anilor ’80, la puţin timp după ce devenisem sociolog la Laboratorul de Sociologie Urbană al Institutului de Proiectare Construcţii Tipizate (IPCT) – actualul CURS. Redăm integral spovedania lui Mircea Kivu:

„Am fost contactat de securistul institutului, care m-a chemat la o “discuţie”, cu două persoane pe care nu le cunoşteam, dar care s-au recomandat drept ofiţeri de Securitate.
Mi-au ţinut un discurs despre pericolele interne şi externe care ne ameninţă ţara, despre datoria cetăţenească pe care o avea fiecare dintre noi de a aduce la cunoştinţa “organelor statului” acele acţiuni ale unor persoane care ar putea constitui un pericol. M-au întrebat dacă aş fi de acord ca, în măsura în care aş afla despre asemenea acţiuni, să le aduc la cunoştinţă. Am răspuns afirmativ. Mi-au cerut să semnez un angajament scris că voi face aşa. Mi-au cerut să îmi aleg un nume cu care să semnez informările, dacă vor fi. Am scris angajamentul, după dictare, alegând numele de cod “Mihai”.
Ştiam vag ce înseamnă semnarea unui asemenea act (astăzi ştiu mult mai multe). Nu găsesc alt resort pentru a-l fi semnat decât laşitatea. Desigur, erau nişte ameninţări voalate, că mi-aş putea pierde postul pe care tocmai îl căpătasem, dar nimic concret. Nu am avut puterea de a spune “nu”. Mi-am spus că voi reuşi să-i “fentez”, să nu le spun nimic important, nimic ce ei nu ar fi ştiut deja.
În săptămânile următoare, m-au contactat şi mi-au cerut să le spun ce ştiu despre un fost coleg de facultate, care plecase din ţară cu câţiva ani înainte. Îi interesau mai ales eventualele sale legături cu alţi adepţi ai preceptelor filosofului Krishnamurti. Adevărul e că nu ştiam mare lucru, le-am spus ce ştiam din scrisorile pe care le schimbasem prin poştă – scrisori al căror conţinut bănuiam că oricum îl cunoşteau. Mi-au cerut să pun pe hârtie tot ce le spusesem, ceea ce am făcut.
După câtva timp, m-au contactat din nou (asta însemna că-mi dădeau un telefon la birou şi ne întâlneam în câte o cafenea din apropiere) şi m-au întrebat ce ştiam despre sociologul N.G., pe care îl cunoşteam din vremea studenţiei mele şi cu a cărei soţie (din vremea respectivă) eram coleg de birou. Au insistat asupra legăturilor lui cu şefi ai comunităţii rome. Le-am spus că ştiu că este preocupat, ca sociolog, de studiul acestui grup etnic, fiind şi el rom, că întreprinde şi publică studii valoroase pe această temă, motiv pentru care are întâlniri cu membri ai acestei comunităţi, dar că nu cunosc mai multe detalii. Din nou, mi-au cerut să scriu toate acestea.
Mi-au mai cerut apoi o informare despre colega mea, soţia lui N.G. – dacă ştiu că frecventează Centrul Cultural American (de pe lângă Ambasada SUA). Le-am spus (şi am scris) că ştiam că frecventează bibioteca Centrului, de unde ia cărţi de specialitate (sociologie) pe care uneori ni le imprumută şi nouă, colegilor. I-am spus şi ei, între patru ochi, că Securitatea se interesează de ea şi de soţul ei, şi mi-a spus că bănuia (de fapt, era greu de crezut că ar fi posibil ca Securitatea să nu aibă cunoştinţă despre frecventarea Institutului American).
Nu m-au mai căutat câţiva ani. Între timp, în 1986, un fost coleg de liceu şi bun prieten, care între timp emigrase în Israel, mi-a propus să-i fac o vizită. Convins că nu sunt şanse de succes, am făcut o cerere de paşaport. Spre surpriza mea, mi-a fost aprobată, astfel că la sfârşitul anului am petrecut o lună în Israel. La întoarcere, m-au contactat din nou, mi-au spus că abia atunci aflaseră că fusesem în străinătate. Mi-au cerut să le dau o notă scrisă despre persoanele cu care m-am întâlnit acolo (mă văzusem cu mai mulţi foşti colegi de liceu sau de facultate). Am scris lista celor cu care mă văzusem, şi câteva detalii de genul “este căsătorit, lucrează în domeniul…” – lucruri mai exacte chiar nu ştiam.
Cam asta a fost tot. După aceea, nu m-au mai căutat. Nu am primit niciodată bani sau alte foloase în schimbul notelor informative. După un an, am cerut să fac o vizită în Franţa, la rudele care se stabiliseră acolo, dar cererea mi-a fost refuzată.
De ce nu am spus toate acestea mai devreme? Grea întrebare. Cred că aş fi vrut să uit acest episod, de care îmi e ruşine. Dacă asta contează, nu am afirmat niciodată că nu am fost colaborator al Securităţii. În ce măsură am făcut poliţie politică? Eu îndrăznesc să cred că nimeni nu a avut de suferit de pe urma notelor informative scrise de mine. Dar nu pot fi sigur că aşa este.

P.S. Ştiam că CNSAS desfăşoară o investigaţie în privinţa mea, dar nu ştiu nimic despre o eventuală decizie care ar fi rezultat din această investigaţie. Un asemenea document nu mi-a fost adus la cunoştinţă.

 

Spionii CIA au investigat piața neagră a alimentelor din București

Informații despre piața neagră a alimentelor din București au ajuns în documentele secrete ale CIA. În ianurie 1951, spionii americani de la București își informau superiorii din SUA despre prețurile alimentelor și salariile românilor. Nivelul de trai al românilor a atras atenția americanilor. Prețurile alimentelor erau destul de piperate în comparație cu nivelul de salarizare. Un muncitor necalificat primea un salariu lunar de 3000 de lei. Acești bani îi ajungeau să își cumpere doar câteva alimente de bază. Aceste informații au fost declasificate recent de CIA.

În perioada 13 aprilie 1948-2 iunie 1952, România a fost condusă de Constantin Ion Parhon, medic endocrinolog și neuropsihiatru. Militant comunist, Parhon a fost influențat de operele lui Karl Marx.  În aceea perioadă peste România domnea haosul. Însă, spionii americani de la București culegeau informații din toate domeniile. Informațiile declasificate de CIA cu privire la România descriu cu lux de amănunte ceea ce se întâmpla în țară, în urmă cu aproape 66 de ani. De exemplu, muncitorii necalificați primeau lunar un salariu de aproximativ 3000 lei. Însă, muncitorii calificați și funcționarii aveau salarii cuprinse între 3000 și 6000 lei. Cu acești bani, românii nu puteau să își cumpere prea multe.

Alimente pe piața neagră

Agenții americani au făcut un tabel cu prețurile alimentelor, dar și valoarea acestora pe piața neagră a alimentelor de la București. În plus, hainele erau considerate un lux. Pentru o pâine mică, românii scoteau din buzunar nu mai puțin de 40 de lei. Un ou costa 20 de lei. Dar, dacă voiai să pui pe masă o bucată de unt era destul de greu. Kilogramul de unt costa la magazin 425 de lei, dar se termina destul de repede. Cei care nu apucau să cumpere de la alimentară erau nevoiți să apele la piața neagră, unde un kilogram de unt se vindea la un preț aproape dublu. Adică, 700 lei.

Carnea de vită se vindea cu rația. Un kilogram de carne costa în magazin 250 de lei. Pe piața neagră prețul acesteia ajungea la 500-600 lei pe kilogram. Licoarea lui Bachus costa 250 lei per litru. Dar era de slabă calitate. Un vin mai bun costa 400 lei.

În lunile geroase românii plăteau pentru o tonă de lemn de foc o sumă cuprinsă între 4000 și 5000 lei. Adică, un salariu și jumătate al unui muncitor necalificat.

Hainele de stradă au fost un lux în 1951

Românii care doreau să fie în pas cu moda plăteau bani grei la începutul anului 1951. O pereche de pantofi costa aproximativ 5000 lei. Un costum pentru munca de zi cu zi avea prețul destul de piperat. Agenții americani spun în documentele declasificate de CIA că prețul unui costum era între 20.000 lei și 22.000 lei. O salopetă de oraș costa jumătate din prețul unui costum.

Toate aceste prețuri erau raportate la salarii mizere. Un muncitor necalificat primea în mână 3000 lei. Celelelate categorii de muncitori aveau salarii cuprinse între 3000 și 6000 lei. Angajații din industria de proiectare avea salarii cuprinse între 7500 lei și 10.000 lei pe lună. Iar un dentist ajungea la 13.000 lei.

Avalașa din Retezat a ucis doi copii alpiniști. Fostul luptător în Legiunea Străină, Cătălin Ioan Berenghi, dezvăluie cum s-a întâmplat tragedia

Fostul luptător în Legiunea Străină, Cătălin Ioan Berenghi, dezvăluie pe pagina sa de facebook cum s-a întâmplat tragedia din Munții Retezat. Sâmbătă, în Retezat s-a produs o avalanșă în care și-au pierdut viața doi copii alpiniști, Dor Geta Popescu (13 ani) și Erik Gulacsi (12 ani). Erau cei mai buni tineri alpiniști ai României.

Cătălin Ioan Berenghi povestește că pe 22 aprilie 2017 am plecat cu scoala de ghizi pe care o conduc pe traseul: Cabana Gentiana- Saua Bucurei – Saua Berbecilor – Vf Peleaga.

„In drum spre Vf Peleaga ne-am intalnit cu un grup de 7 persoane care mergeau in aceeasi directie ca si noi, adica Vf Peleaga. Ne-am salutat, asa cum se face pe munte, am discutat cu ei si le-am zis ca noi vom merge spre varf pe TRASEUL DE CREASTA si ca ar fi recomandat si pentru ei sa mearga pe acelasi traseu, am insistat si a 2 a oara spunandu-le ca este risc de avalansa pe traseul de vara. Am pornit catre varf dar la scurt timp am fost depasiti de cele 7 persoane, ( 2 barbati, 2 femei si 3 copii) care au pornit pe TRASEUL DE VARA, ADICA PE CURBA DE NIVEL. Am ramas surprins ca nu au venit pe traseul de creasta asa cum este indicat in turele de iarna si au continuat pe traseul cu risc de avalansa. Am continuat ascensiunea catre vf Peleaga urmand linia crestei, iar la un moment dat cand mai aveam cam 100m pana in Seaua Pelegii, opriti fiind pentru a echipa o noua traversare, am auzit din vale tipete de ajutor venite de la o femeie. Cineva striga „AJUTOR AVALANSA”, era un tipat disperat. Am adapostit grupul care se afla intr-o zona in care vantul batea foarte tare 70- 80 km/h iar temperatura resimtita era de -15° -20°C. Am decis sa trimit o echipa formata din 3 persoane, echipati cu corzi, 3 truse de prim ajutor si statii de emisie receptie. Am asteptat ca acestia sa ajunga la locul accidentului pentru a-mi comunica starea celor surprinsi de avalansa. Intr-un final, apelul lor a venit dar suna astfel: ” Am ajuns, 5 sunt in picioare, loviti, raniti dar se deplaseaza si 2 persoane decedate, un baiat si o fetita”. Am rugat inainte sa faca constatari si supozitii sa le verifice acestora semnele vitale (puls si respiratie). Dupa verificarea celor din echipa raspunsul a fost acelasi: ” NU AU PULS SI NU RESPIRA” , fapt confirmat initial si de parintii celor 2 copii, care verificasera si ei starea acestora. Au urmat 5 minute de liniste timp in care am facut toate scenariile. Am decis sa abandonam ascensiunea catre varf intorcandu-ne in Saua Berbecilor, pentru o noua regrupare cu cei 5 supravietuitori. Am rugat pe cei din echipa de salvare sa-i imbrace bine pe accidentati si sa incerce sa-i urce sus in creasta si sa ne urmeze”.

„Era decizia cea mai inteleapta”

„Dupa o lupta de convingere parintii au fost convinsi sa lase trupurile copiilor decedati acolo, pentru ca vom veni ulterior sa-i recuperam. Era decizia cea mai inteleapta care putea fi luata in acel moment de criza deoarece, temperatura era -15° ,-20°C, cei 5 erau in stare de soc dupa avalansa, dupa decesul celor 2 copii si dupa loviturile suferite in timpul avalansei. In Caldarea Berbecilor unde se aflau accidentatii nu exista semnal GSM, deci sansele de supravietuire erau minime. Minunea nu a incetat sa apara, cei 3 salvatori si cei 5 supravietuitori au inceput sa mearga spre noi. Am fost extrem de bucuros pentru ca asta insemna salvarea lor. Dupa 40-50 minute au ajuns la locul de regrupare unde au primit de la cei din grupul meu ceai cald si mancare. Personal am pregatit grupul pentru relatia cu cei acidentati care au primit ordinul de a-i ignora aproape total pe supravietuitori pentru a nu-i traumatiza si mai mult pe acestia cu intrebari penibile si stupide care ar fi putut declansa o adevarata criza celor accidentati. Am evaluat inca o data starea lor remarcand faptul ca un barbat avea o taietura foarte urata pe fata, care nu mai sangera si faptul ca avea piciorul drept, stamb si deformat in zona genunchiului. Am banuit faptul ca avea o fractura destul de urata, dar barbatul care avea cam 1.80- 1.90m si cam 100kg, se deplasa singur pe picioarele lui ajutat de niste bete de schi. Am continuat foarte incet deplasarea in ritmul lui spre cabana Gentiana. La 45 min de cabana ne-am intalnit cu un salvamontist care venise pe schiuri pentru a evalua situatia. Am continuat drumul spre cabana, iar la 30 min inainte de a ajunge la cabana Gentiana ne-am intalnit si cu echipa de salvatori formata din 7 salvamontisti si 2 jandarmi. Acestia au intrebat accidentatii daca este nevoie de targa, dar barbatul ranit le-a zis acestora ca poate ajunge la cabana pe picioarele lui, lucru care s-a si intamplat. La Cabana Gentiana se afla o intreaga armata de jandarmi si salvamontisti care au ajuns foarte promt si bine echipati in zona. Au urmat o serie de declaratii date de noi, celor de la politia criminalistica. Dupa declaratii extrem de amanuntite la ora 2 dimineata ziua noastra a luat sfarsit”, povestește Berenghi.

Totodată, Berenghi felicită grupul condus de el fostul instructor Cristian P, stagiarii, echipele
Salvamont Hunedoara, Salvamont Parang si echipele de jandarmi pentru efortul depus in aceasta actiune. „Transmit familiilor celor 2 copii sincere condoleante! Dumnezeu sa-i ierte pe cei doi copii!!!”

 

Ilie Năstase face furori în presa internațională în urma declarațiilor rasiste și belicoase de la Fed Cup

Generalul (r) și Ilie Năstase a ajuns din nou vedetă în presa internațională. Nu pentru vreo performanță notabilă în tenis și pentru niște declarații controversate. Pe alocuri chiar rasiste! La meciul Fed Cup dintre România și Marea Britanie, care se desfășoară la Constanța, unde a fost căpitan nejucător.

Ilie Năstase este acum anchetat de Federația Internațională de Tenis (ITF) și i s-a retras acreditarea la eveniment, după ce a făcut o serie de afirmații la adresa copilului nenăscut al jucătoarei americane Serena Williams, care a anunțat la începutul săptămânii că va deveni mamă. Totodată, sâmbătă, el a adresat cuvinte jignitoare jucătoarei Johanna Konta, la Constanța. În plus s-a luat și de o jurnalistă de la Press Association, despre care a spus că e „proastă” şi „urâtă”

„Să vedem ce culoare are. Ciocolată cu lapte?”

Vineri, în cadrul unei conferințe de presă la care Simona Halep răspundea unor întrebări referitoare la vestea privind sarcina Serenei Williams, lie Năstase s-a adresat în limba română unui membru al echipei: „Să vedem ce culoare are. Ciocolată cu lapte?”.

În urma acestei declarații, un purtător de cuvânt al ITF a declarat, pentru BBC: „ITF nu tolerează limbajul discriminatoriu. Am aflat de presupusele declaraţii ale căpitanului României, Ilie Năstase, şi am început o anchetă pentru a vedea faptele cu exactitate, înainte de a lua măsurile necesare”. Potrivit BBC, în timpul ceremoniei de vineri, Năstase şi-ar fi pus braţele în jurul căpitanului nejucător al Marii Britanii, Anne Keothavong, şi ar fi întrebat-o în ce cameră stă, în faţa presei. El i s-ar fi adresat la fel lui Keothavong, însărcinată cu al doilea copil.

Ilie Năstase: „eu am fost numărul 1 în 73 și am 70 de ani”

Ilie Năstase a declarat la Digi24 că nu a făcut nicio afirmație rasistă, ci a făcut o glumă, iar relația sa cu Serena Williams este bună.

„Ăia sunt niște cretini (n.red jurnaliștii britanici). Ăia vor senzație și asta i-a interesat. Au vrut scandal înaintea meciului. Serena este neagră, el (n.red partenerul sportivei) e alb, copilul o să iasă ciocolatiu. Unde e rasismul? Așa fac, vor scandal. Și cu cât sunt mai mult implicați românii, cu atât vor mai mult. O să îi dau în judecată. Să mă suspende pe mine federația la 70 de ani. Ce să facă federația internațională? Că eu am fost numărul 1 în 73 și am 70 de ani”, a spus fostul sportiv.

Năstase recidivează

În cadrul meciului disputat de Sorana Cîrstea și Johanna Konta, sâmbătă, la Constanța, Ilie Năstase a fost trimis în tribune, apoi evacuat de supervizorul partidei, din cauza unor injurii aduse arbitrului de scaun, informează Prosport. Imediat după aceea, Johanna Konta a pierdut un serviciu și a început să plângă, după ce mai mulți spectatori ar fi agresat-o verbal.

Potrivit jurnaliștilor de la The Telegraph, căpitanul României le-ar fi jignit pe Johanna Konta şi pe Anne Keothavong spunându-le: „Sunteţi două curve nenorocite”. De asemenea, el și-ar fi vărsat nervii şi pe arbitru, pe care l-ar fi întrebat „Care dracului e problema ta?”

După o pauză lungă, românca și-a pierdut concentrarea și a pierdut meciul, mai informează sursa citată.

Ilie Năstase: „De ce mă filmezi? De ce? Pentru că eşti urâtă”

Potrivit News.ro, Ilie Năstase ar fi avut un conflict și cu jurnaliștii care au scris despre afirmaţiile disciminatorii la adresa Serenei Williams. Astfel, el ar fi făcut-o „proastă” şi „urâtă” pe o ziaristă de la Press Association, care îl filma când părăsea nervos şi înconjurat de bodyguarzi arena.

„De ce mă filmezi? De ce? Pentru că eşti urâtă”, i-a strigat el. „Asta este meseria mea de jurnalist, de aceea filmez”, a răspuns ziarista.

Crooks a declarat agenţiei News.ro că a mai avut un incident cu Năstase în cursul dimineţii de sâmbătă, în jurul orei 11.00, la centrul de presă. „A venit la mine şi mi-a spus: <<De ce ai scris asta, eşti o proastă, eşti o proastă!>> M-a întrebat de ce cred că afirmaţiile sale sunt rasiste. I-am explicat. M-a făcut proastă de mai multe ori”, a declarat Crooks.

Ion Țiriac: „cum își permite un arbitru să-l scoată din arenă?”

Ion Țiriac a comentat și el ieșirea lui Ilie Năstase și se ia de arbitru, care i-a cerut antrenorului nejucător al României să iasă din arenă.

„În momentul în care un jucător iese de pe teren din proprie voință, pierde meciul! Ce e terenul de tenis, face fiecare ce vrea? Nu știu ce a spus domnul Năstase din tribună, nici nu ma interesează pentru ca în momentul în care a părăsit suprafața de joc nu mai era persoană oficială! Îi ceri sa părăsească banca, o face, dar cum își permite un arbitru să-l scoată din arena? Asa suntem noi, abia așteptăm să sărim pe ai noștri și le permitem străinilor sa facă ce vor la noi acasă!”, a spus Țiriac, conform TV Dolce.

 

Călin Popescu Tăriceanu a fost ales președintele ALDE! Vezi cine sunt cei care vor face parte din Biroul Politic al ALDE

Călin Popescu Tăriceanu a fost ales președintele partidului ALDE, prin vot electronic, cu 1.065 voturi pentru, din 1.094 exprimate. Totodată, au fost aleși 16 vicepreședinți și 17 membri care vor face parte din Biroul Politic al partidului.   

„Trebuie să vă mulțumesc tuturor din inimă, în mod sincer, pentru încrederea acordată. (…) Împreună trebuie să reușim un plan ambițios pe care vi l-am prezentat. Vreau să le mulțumesc colegilor, doamnei Norica Nicolai și membrilor comisiei care au asigurat desfășurarea și numărarea voturilor pentru modul exemplar în care au lucrat. Suntem prima dată în fața unui mecanism de votare electronic care mi-a plăcut, funcționează foarte bine și ne scutește de o muncă care altfel ar fi fost istovitoare și ne-ar fi dus probabil până după miezul nopții”, a spus Călin Popescu Tăriceanu, după anunțarea rezultatelor.

Lista vicepreședinților ALDE

Votarea președintelui și a structurilor de conducere statutare ale partidului s-a desfășurat pe parcursul a patru ore, iar până la comunicarea rezultatelor a mai durat o oră și jumătate. În urma scrutinului intern de la ALDE au fost ales vicepreședinții: Grațiela Gavrilescu, Teodor Meleșcanu, Andrei Gerea, Varujan Vosganian, Constantin Avram, Steluța Cătăniciu, Toma Petcu, Ovidiu Silaghi, Alexandru Băișanu, Ioan Țintean, Mihai Nița, Marian Cucșa, Mircea Moloț, Ion Cupă, Nicolae Nasta, Dumitru Lovin.

Cine sunt membri aleși din Biroul Executiv al ALDE

Pe lângă cei 16 vicepreședinți, din Biroul Executiv vor mai face parte și 17 membri: : Daniel Chițoiu, Dian Popescu, Mircea Mina, Viorel Ilie, Viorel Palașcă, Marius Popa, Ioan Ciugulea, Cornelia Negruț, Cristian Dima, Jean Tucan, Ionel Cel-Mare, Florică Calotă, Ioan Lazăr, Remus Borza, Radu Cojocaru, Marius Mateescu, Cătălin Harnagea. De asemenea, au fost aleși 12 membri supleanți.

„Cred că din ceea ce am auzit, prezentarea rapidă a rezultatelor, cei care au o bună notorietate în partid și în afara partidului au avut un avantaj net în competiție și au ocupat primele locuri. Știu că mulți v-ați străduit să obțineți sprijinul lor. Nu vreau decât să vă felicit pe cei care ați obținut rezultate care să vă propulseze în conducerea partidului. Dacă nu suntem capabili să strângem voturi între noi, ce să ne așteptam să strângem voturile în afară? E un organism viu, oamenii își fac campanie în interior”, a adăugat Tăriceanu.

 

Toate gradele diplomatice ale lui Titus Corlățean, „la excepțional“

Titus Corlățean este un alt diplomat care a beneficiat de o „carieră accelerată” în MAE. Gradele diplomatice le-a luat din doi în doi ani, fiind avansat de fiecare dată “la excepțional”. Cotidianul România Liberă a prezentat în exclusivitate cum a reușit Titus Corlățean să urce pe treptele diplomatice beneficiind de o „carieră accelerată” în Ministerul Afacerilor Externe, după un tipar dinainte stabilit.

La fel ca în cazul ambasadorului Mihnea Motoc, Titus Corlățean a intrat în Centrala Externelor ca „referent relații”, după ce a absolvit Facultatea de Drept din București. Postul de referent relații l-a primit în anul 1994, în mandatul de ministru al lui Teodor Meleșcanu. Imediat ce a primit postul, în 1995, Titus Corlățean s-a specializat în Drept Internațional și Relații Internaționale la Universitatea București. În același an a fost trimis la perfecționare la Institutul Național de Administrație Publică din Paris.

Pe 1 august 1996, Titus Corlățean a fost avansat în gradul de atașat. După ce a stat în gradul de atașat puțin peste jumătate din perioada minimă prevăzută de lege, a fost avansat la gradul de secretar III, în data 13 iulie 1998. “La excepțional”. După alți doi ani, pe 1 august 2000, Corlățean a fost promovat în gradul de secretar II. Tot “la excepțional”. Între 1997 și 2001 a fost co-agent al Guvernului României în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Ulterior, în 2001, a acceptat oferta prim-ministrului Adrian Năstase de a-i deveni consilier personal pe probleme de politică externă. „Deveneam consilierul personal al premierului după patru ani dezastruoşi pentru politica externă a României, pe care i-am resimţit în mod direct din postura mea de diplomat la Strasbourg”, scrie Corlățean pe site-ul său.

În timp ce îl consilia pe Adrian Năstase, Corlățean a fost promovat iar “la excepțional” pe 1 august 2002, la gradul de secretar I.

Tot în 2002, Corlățean a combinat diplomația cu politica de partid. Cu o lună înainte de a fi promovat în gradul diplomatic de secretar I, a fost numit secre-tar internațional al tinerilor social-democrați. Apoi, în 2003, a fost promovat secretar executiv al PSD. Premierul Adri-an Năstase l-a numit în 2003 în funcția de secretar de stat pentru românii de pretutindeni, funcție încheiată odată cu instalarea guvernului Alianței D.A., în decembrie 2004.

Pe afișe electorale cu Michelle și Barack Obama

În mai 2012, în fruntea Guvernului a ajuns Victor Viorel Ponta. Câteva luni mai târziu, Titus Corlățean a devenit ministru al Afacerilor Externe. În toamna aceluiași an a avut loc campania electorală pentru alegerile parlamentare. Ministrul Titus Corlățean și-a depus candidatura pentru un post de deputat. Pe afișele electorale, Corlățean se afișa cu Michelle și Barack Obama, lăsând impresia că este susținut de familia prezidențială din SUA. Corlățean spunea despre această strategie de campanie că fotografia ilustrează un text despre cariera politică și diplomatică, „materialul în care era utilizată fiind unul de prezentare a activității”.

Motoc și Maior, excepționali ilegali

“România liberă” a prezentat ieri, în exclusivitate, cum au reușit Mihnea Motoc și George Maior să urce pe treptele carierei între 1991 și 2004. De altfel, CV-urile celor doi par trase la indigo, după un tipar dinainte stabilit.

Ambasadorii Mihnea Motoc și George Maior au fost avansați în gradele diplomatice, între 1992 și 1998, fără respectarea prevederilor statutului diplomaților. Cei doi au fost crescuți și sprijiniți în cariera diplomatică și politică atât de fostul premier Adrian Năstase, cât și de ministrul Teodor Meleșcanu. Există și o diferență între aceștia, totuși: Motoc a fost avansat nu doar “la excepțional”, ci și ilegal. În cazul lui Maior, însă, au fost respectate cerințele minimale.

Citiți: Fostul șef al SRI, ambasadorul George Maior și-a luat ilegal două grade diplomatice în Ministerul Afacerilor Externe

 

Citiți: Ambasadorul Mihnea Motoc a fost avansat ilegal în treptele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe

 

 

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept