Livezilor, București – un loc pentru morții vii

În România, persoanele excluse din societate „putrezesc” în ghetouri. Ziarista Magda Gad, reportera de la Expressen, a petrecut șapte săptămâni într-o mahala urbană. O alee a iadului din București de pe care unii pleacă ca să fure sau să cerșească în Suedia, la furat. Alții așteaptă să fie purtați de aici, în sicriu.

De fapt, toți sunt deja morți. Inimile lor bat și ei merg prin gunoaie și încearcă să lupte cu demonii lor dar, de fapt, toți sunt deja morți. Doar că fiecare are un timp diferit și un alt fel de suferință, dar la fel de multă, pentru a ajunge acolo. Către singura cale sigură care îi conduce afară din Aleea Livezilor: moartea.

Este aceeași zi în care au jefuit balconul. L-au demontat și l-au vândut la fier vechi.

60 de kilograme pentru 65 de coroane.

– De ce dracu’ n-ai zis că n-ai mai tras până acum? S-o iei la cioc, idiotu’ naibii, cum ai putut să ratezi.

Puștiul împreună cu care a tras drogurile s-a lăsat pe pat, alb la față și cu buzele vineții.

Panicat, Marin înjură, heroina îi vâjâie în sânge, dar nu se poate relaxa ca de obicei cu o țigară. Puștiul împreună cu care a tras drogurile s-a lăsat pe pat, alb la față și cu buzele vineții.

Cu dexteritatea unui consumator înrăit, Marin scoate o seringă nouă pe care o umple cu apă și sare de lămâie.

Concubina lui, Ana, îl ține pe puști cu o singură mână. L-au tras jos, pe podea, l-au pălmuit peste față și au aruncat apă pe el. Buzele nu mai sunt vineții, dar are un tremur necontrolat. Picioarele îi atârnă greu sub el, ca și cum ar fi paralizat.

– Vezi să nu leșine, ordonă Marin.

Ana îi împinge puștiului fruntea și bărbia:

– Trezește-te, bă! Revino-ți, deschide ochii.

– Și eu, care voiam să-i dau o doză mai mare. Dă-l dracu’ , n-o să moară.

El e deja în iad. Adresa de aici este Aleea Livezilor, Ferentari, sectorul 5, București.
O alee împuțită, plină de șobolani grași, care colcăie în subsolurile inundate și în clădirea dărăpănată de cinci etaje, care l-ar face și pe cel care a creat-o, fostul dictator Nicolae Ceaușescu, să albească de groază. De la ferestrele întunecate plouă cu gunoaie și ace. Suflete de oameni excluși din societate, bântuite de demoni interiori, mafii țigănești și politicieni corupți. Copiii sunt dependenți, au HIV și se sinucid.

Când Marin a ajuns acasă, în locuința lui de 13 metri pătrați de la parter și a luat heroina, fiul său, Antonio, a început să se agite pe covorul înflorat de culoare maro între pat, bibliotecă și ușa toaletei.

Așa reacționează Antonio cel mai adesea. Devine mai activ. Și așa se întâmplă de cinci până la zece ori pe zi.

E obișnuit cu praful presărat pe o foaie de hârtie, cu filtrul scos de la o țigară și rulat într-o bilă pusă pe ac, cu focul aprins sub tubul perimat de sticlă și cu lichidul brun tras prin ac.

Are 20 de ani, inginer cu studii în construcții, dar conduce un studio muzical. E dependent de heroină de peste zece ani.

Nu asta îl stresează. Faptul că tatăl își schimbă comportamentul, da. Acum, când în camera claustrofobă se transpiră a furie, țipete și cadavru, Antonio se ghemuiește tensionat. Fața îi e roșie, murmură pentru sine și se străduiește să nu plângă.

Marin se apleacă spre puștiul de pe podea și încearcă să privească prin lumina palidă a ferestrei. Găsește aceeași venă ca și ultima oară și injectează soluția de sare de lămâie.

Aceasta diluează heroina. Marin ia un pahar și încearcă să-i bage apă cu forța, dar aceasta iese din el, din nou, împroșcând pereții. Îl ridică brusc în picioare.

– Hopa, hopa!

Merge. Puștiul e încă în iad.

– Să fiu al dracu’, sunt cel mai bun doctor de aici! jubilează Marin și aprinde o țigară.

Resuscitatul își aranjează hainele și iese împleticit pe alee. Are 20 de ani, inginer cu studii în construcții, dar conduce un studio muzical. E dependent de heroină de peste zece ani. De ce a început asta încă din adolescența timpurie, nu-și mai aduce aminte.

– Toți prietenii o făceau, mărturisește el și dispare.

El este numai unul din cei care vin în cartierul lui Marin ca să-și facă plinul.

Ana se așază, din nou, pe pat. Mucegaiul crește pe peretele albastru pătat de deasupra grindei. Antonio se strecoară în tăcere lângă ea. Marin merge către băncuța de la fereastră pe care este un pled de un gri estompat și repetă procedeul. Pulberea, tubul, focul, acul. Printre unelte se află și un cuțit și un ursuleț. Folosește oglinda din baie pentru a-și băga în jugulară. Dacă înfige greșit, va muri. Dar înfige corect.

Sângele este tras prin ac și se amestecă cu heroina. Cu o mină în care se combină plăcerea și durerea, împinge totul înăuntru.

”Cât vrea Dumnezeu, răspunde el țâfnos, ca întotdeauna”

Când Marin are heroina acasă, atunci o ia. Până când se termină. Iar astăzi el a povestit că a și furat un balcon și a și vândut șorturile furate, așa că are heroină.

Iese pe poartă și se așază pe treptele de piatră, în soarele arzător. Îi atârnă capul și are ochii închiși. Privește în propria lui lume. Lumea catifelată a narcoticelor. Buzele îi sunt umflate, sprâncenele întunecate, iar firele de păr din barbă îi încadrează trăsăturile. Există frumusețe și dincolo de decădere. După o vreme, mă reped la el:

– Trăiești?

Se uită în sus, cu un ochi.

– Ai mai văzut vreodată drac mort? Ha, ha!

Marin are 27 de ani.
– Cât crezi că ai să mai trăiești, dacă mai continui așa?
– Cât vrea Dumnezeu, răspunde el țâfnos, ca întotdeauna.
Apoi, adaugă:
– În curând mă duc la frizerie. Trebuie să mă tund.

Pe trepte asemănătoare, în afara porții de vizavi, Elena stă pe un palet din lemn. Fața ei este ca o hartă secretă formată din riduri, corpul osos. Speră ca Dumnezeu să n-o lase să mai aștepte atât de mult.
Vrea să vină acum. Moartea.

Elena are 78 de ani. Singurul lucru pe care-l regretă este că nu a plecat în Germania ca să lucreze la o brutărie, când a avut șansa. Altfel, nu crede că a făcut vreo prostie, a lucrat la o fabrică de conserve și a fost membru al Partidului Comunist.

Continuare în Expressen

Related News

Leave a Reply

Copyrıght 2016 All RIGHTS RESERVED.

Acest website foloseşte cookie-uri proprii cât şi cookie-uri adăugate de terţi, pentru a furniza vizitatorilor o experienţă mult mai bună de navigare Accept